Super Blog 2016 · Uncategorized

Eroul zilei este…Colop!

original

Când se ridică steagul alb la orizont știu că este momentul să readucem iubirea și zâmbetele în viața noastră. Îmi promit mie, cu fiecare dintre aceste ocazii că nu voi continua să trec nepăsătoare prin viața ce mi s-a dat. Pentru că mie, ca fiecăruia dintre voi, mi s-a dăruit o viață, deci un scop precis. Care este acesta? O să vă povestesc cum decurge o zi din viața mea și atunci poate veți înțelege că măreția se găsește deseori în lucrurile mici.

Am fost creată pentru a fi un lucru ușor de purtat. Am fost creată pentru a fi iubită, pentru a atrage atenția și a dărui zâmbetele de care vă povesteam mai devreme. Dar…la finalul zilei, prezența mea înseamnă că există acel strop de magie sau speranță pe care ni-l dorim cu toții.

Pentru moment…v-aş pune că ştiu! Ştiu totul. Ştiu cât de mult vă doriţi să fiţi voi. Ştiu asta chiar dacă voi înşivă nu o ştiţi. Şi mai ştiu că uneori toţi ne-am dorit să fim creatori, să avem putere absolută asupra unui lucru care urmează să ne definească. Să îl modelăm noi, pas cu pas, gând cu gând. Ştiţi despre ce vorbesc? Dreptul acela…dreptul la personalizare. Uneori, viaţa se poate reduce la câteva cuvinte ori imagini. Uneori viaţa…deşi înseamnă totul, poate fi traspusă într-o lacrimă sau un zâmbet sau un chip. Sau…poate fi imaginea unei case, a unui moment.

Viaţa ta, poate fi incredibil de palpabilă. A mea, pe de altă parte, chiar este. Viața mea stă în mâinile stăpânei mele, a celei care m-a creat.

V-aţi gândit la asta până acum? La puterea de a vă personaliza propria emblemă a vieţii voastre? Ar fi un cadou nespus,aşa-i? Să descoperiţi nu numai că viaţa este majuscula sufletului vostru ci că în buzunarul vostru de la piept se poate ascunde o bucată din această viaţă. Așa cum sunt și eu. Pentru că….vedeți voi, acesta este motivul pentru care exist eu.

giphy-2Diminețile mele încep întotdeauna la fel. Aștept tăcută și răbdătoare pe biroul din stejar. Luminile din birou sunt stinse, dar întreaga încăpere este animată de parfumul de liliac ce plutește nestingherit. La orele 6 fix luminile se aprind pe holul ce merge către dormitoare. Ușor înghiontită de vise, stăpâna mea se trezește și pornește o călătorie pe repede înainte. Pentru că….trebuie să admit un lucru: femeia asta nu este nicidecum o persoană matinală ! Se trezește mereu prea târziu, aleargă grăbită spre bucătărie în fiece dimineața, dând trezirea întregii clădiri. După un sfert de  oră îmi deschide ușa biroului. Zi de zi o văd în prag, deja îmbrăcată în costumul lila de spital, cu bufnițele ( toate în nuanțe de mov) zâmbind de pe piept, cu părul încă ciufulit, cu stetoscopul agățat subtil la gât ( îmbrăcat în husa lui de dalmațian ) oboșită. dar mereu zâmbindu-mi cu întreaga ei ființă!

Ce zi frumoasă pentru a salva vieți, așa-i?

O aud mereu gângurind melodia ei preferată în timp ce își caută ( la fel de grăbită) halatul alb. După ce îl găsește, și-l aruncă pe umerii firavi și mă caută cu privirea. Mă  regăsește zi de zi în același loc, niciun milimetru mai la dreapta sau la stânga, dar chiar și așa pierde câteva secunde aruncându-și privirea printre lucrurile de pe birou. Este și un pic ( dar doar un pic) dezordonată.

În momentul în care privirile noastre se întâlnesc, zâmbește! Credeți-mă că nimic pe pământul ăsta nu se compară cu acel zâmbet!

Vino micuțo! Viața mea nu ar fi la fel fără tine! Nici zâmbetele celor atât de dragi nouă! Avem o zi superbă înainte! Pe cai!

 

Mă așează cu atenție în buzunarul halatului și pornim ( la fel de grăbite, căci ceasul deja arată ora 7) ” pe cai”, ieșind, din micuța garsonieră! Norocul nostru că astăzi ” caii ” pornesc fără a fi necesare prea multe rugăminți! Ajungem în puțin timp la spitalul de copii. Acesta este locul unde ne vom petrece întrega zi. Ușor în întârziere ( v-am obișnuit deja,corect?) urcăm până la etajul 5 și intrăm în cabinetul doctorului.

Ora 7:45…mirosul cafelei proaspete învăluie încăperea. Doamna Maria, intră și cu zâmbetul pe buze îmi întreabă stăpăna dacă dorește o cană cu cafea proaspată. Micuța mea stăpână e cea mai mare amatoare de cafea din câte cunoașteți, așadar nu refuză niciodată o cană fierbinte din această licoare. Spune că iubește cafelele făcute în spitale pentru că are impresia că sunt îndulcite cu adrenalină pură și nu zahăr.

Facem rost curând de fișele pacienților. Acesta este momentul în care evadez și eu din buzunatul halatului și încep să văd ce avem de lucru pe ziua de azi! Sunt pregătită, odihnită și plină de forță! Tușul abia mi-a fost reînoit și acum tot ceea ce vreau să fac este să aduc zâmbete, doar de asta exist!

6 externări! Toți copilașii pleacă după mai mult de 1 săptămână din spital. Camerele sunt toate frumos decorate, personajele din desenele animate dragi lor îi păzesc seară de seară de visele urâte, dar parcă nu este suficient. Zâmbetul lor este primit în momentul în care își iau părinții de mânuțe și ies pe ușa spitalului. Rolul meu este să aduc zâmbete, ați înțeles asta. Dar cum? Stăpâna mea are diplome de curaj, făcute special pentru acești prichindei bolnăviori. Un medic pediatru nu este doar cel care îi învață pe părinți ce medicamente să cumpere pentru tratamentul micuților, ci și cel care poate disipa puțin din teama copilul față de halatele albe. Toate ca toate, dar stau în saloane mai mult de 7 zile, așadar trebuie să se simtă cât de bine se poate.

Așadar eu, parafez aceste diplome. Sunt numită în multe feluri. Stăpâna mea îmi spune Zâmbicel. Piticii m-au numit în feluri diferite. Am trecut de la Lămâiță, la Soricel, Dinozaurul pitic fără ochi, Năsturel și câte și mai câte. Nimeni nu mi-a spus Ștampilă! Știți de ce? Pentru că nu sunt doar una dintre acele multe ștampile care se comercializează! Sunt cea mai bine vândută ediție de buzunar și oamenii dovedesc asta. Sunt mică, compactă , plină de personalitate! Sunt făurită de imaginația celor de la Colop, cu un stop de ajutor, pentru că fac parte din gama de ștampile deschise la personalizare. Prin doar câteva click-uri, stăpâna mi-a ales textul, culoarea lui ( apropo este una dintre cele mai pline de viață nuanțe de violet) și bineînțeles…culoarea mea! Sunt galbenă precum Soarele, radiez ca un zâmbet și sunt făurită numai din gânduri frumoase.

zambicel

-Matei…vreau să îți fac cunoștință cu cineva! Acesta este ajutorul meu de nădejde : Zâmbicel! Matei…pentru că ai fost un copil așa de curajos și acum pleci acasă cu mami și tati, primești un cadou: o diplomă! Tu esti un mic super erou,Matei! Această diplomă este semnată de mine și parafată de prietenul meu special!

Astăzi am parafat numai 6 diplome. Mai puține decât de obicei, însă parcă prea multe. Căci fiecare dintre aceste bucăți de carton așa de frumos desenate înseamnă că în urma lor a fost puțină durere și suferință ( care nu-și avea locul).

Doar astăzi o bucată din mine a plecat în casele a 6 piticoți care acum sunt ceva mai încrezători. Doar astăzi am bătut la porțile a 6 Raiuri diferite, căci fiecare zâmbet al maimuțelelor ăstora încărcate de energie este un adevărat Rai pentru mine. Și știți ce mai primesc? De parcă tot ce aveam până acum nu era suficient! Primesc câte o urare. Unii copii îmi spun că sunt cel mai drăguț obiect mic de buzunar. Alții îmi spun că sunt și eu un super erou! Dar eu sunt numai un zăpăcit îndrăgostit de zâmbetul lor.

Seara ajunge cu rapiditate pentru că prinși în treabă uităm mereu de trecerea orelor. Aceași cai ne aduc în fața blocului și la orele nopții același birou mă așteaptă tăcut. Ușile se închid încet, luminile se sting treptat, din bucătărie până la dormitor și eu adom, visându-i pe fiecare dintre cei 6 super eroi care au părăsit spitalul ceva mai voioși.

 

Eu am descoperit că fericirea stă în lucrurile mărunte. Și cei de la Colop au făcut-o! Deaia ne-au inventat pe noi și v-au oferit vouă, celor mulți, ocazia să ne făuriți după bunul vostru plac. Şi nu o să mă mai deghizez în cuvinte. Nu astăzi, căci acum este momentul să vă vorbesc despre propria mea părticică de viaţă. Astăzi este momentul să vă spun secretul fericirii mele. Este un amalgam de vise, amintiri şi dorinţe. Este un buchet legat cu o frază: Dacă poţi să visezi că ai ceea ce îţi doreşti, vei obţine totul.

Pentru că…vedeţi voi, astăzi când sunt atât de sinceră, pot să vă mărturisesc că eu sunt făcută din vise, iar viaţa mea este o adunătură de bucăţi de Mine,cea din trecut , prezent şi viitor. Am descoperit că nu este atât de rău să duci viața unei ștampile personalizate ! 

Pentru că am norocul de a fi Zâmbicel! Una dintre cele mai fericite ștampile de buzunar!

Concluzia este simplă, așa-i? Este pură matematică!

Zâmbicel crează zâmbete! Colop l-a creat pe Zâmbicel! Deci…Colop crează zâmbete, așa-i?

tumblr_oaq2vhihdv1udgw7so4_500

 

Articol scris pentru Super Blog 2016!

 

Advertisements

One thought on “Eroul zilei este…Colop!

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s