Super Blog 2016 · Uncategorized

Profesionalismul înseamnă viață.  Swiss Solutions știe asta! 

 


Cel mai de preţ dar pe care l-am primit cu toţii este viaţa. Creatura aia mică, aşa cum îmi place să o consider eu, creatura care se ascunde sfioasă în spatele cuştii dintre coastele noastre şi ne conduce ca un păpuşar dibace. Însă există o bulină neagră, pe care poate divinitatea asta , dacă aşa vreţi să o denumim, nu a luat-o în considerare. Sau poate este conştientă de existenţa ei şi de fapt asta este provocarea pe care ne-a lansat-o. Aşadar…încercarea noastră este aceea de a trăi sănătos şi fără de încercări.

România este ţara tuturor provocărilor. Fie că vorbim despre ţara aflată pe primul loc la numărul de bolnavi de TBC,fie că vorbim de ţara care în perioada anilor 90’ avea cel mai mare număr de copii infectaţi cu HIV ori de una dintre ţările de unde ies cei mai buni doctori. Dar acum…nu voi vorbi despre spitale sau infecţii.

Citeam ieri despre medicamentele folosite in cardiologie. Printre sute de denumiri mi-au rămas câteva în minte: Betaloc, Coryol, Axzcef, Bilobil şi câte şi mai câte. Ei bine….întrebarea mea este: oare există şi medicamente care să estompeze durerile unei dezamăgiri? Ori, putem folosi ceva din tehnologia medicală pentru a opera un suflet trist? Sau mai bine…putem prevenii toate acestea?

Fiecare durere din dragoste lasă urme adânci în noi. În schimb….fiecare durere a trupului se vindeca prin atenție și implicare.  Nu ştiu cum, când sau de ce, dar pot sa va garantez ca la un moment dat durerea va dispărea şi cicatricile se vor retrage tăcute, lăsând în urma lor o parcelă numai bună pentru a cultiva o nouă încercare la fericire. Dacă tot există( şi este aşa la mare căutare) Buletinul de Bucureşti, de ce nu ar exista şi un Buletin de Utopie?

Cum ar fi dacă vasodilatatoarele din farmacii ne-ar deschide ochii şi ne-ar face să fim mai încrezători? De fapt….să ne transforme în persoane puţin mai naive. Şi poate că β-blocantele ar putea bloca durerea şi suferinţa de orice fel. Sau lecitina ori Modafinilul sa ne poată oferii atenția de care avem nevoie uneori. Pentru ca…vedeți voi, uneori chiar și cei mai buni dintre noi uita sa fie oameni. Și ăsta este cel mai important lucru, căci în graba noastră,  în dorința noastră atât de puternică de a obține alte lucruri, uitam sa acordam atenția necesara lucrurilor cu adevărat importante.

Dar adevărul din jurul nostru este unul trist.

Nu mai există oameni! Nu mai există chemare și răspuns. Nu mai există obrajii cuprinși de palme cu suflete încălzite.Am înghețat cu toții când am uitat să privim în sus.În sfârșit am căzut la pământ și rămân aici până ce voi găsii un soare suficient de puternic, căci de aici, de lângă pământul călcat de suflete am văzut că nu mai sunt oameni.

Nu mai există oameni! Există touch screen-uri umblătoare, insensibile la atingerile pline de iubire. Există vise care le cersesc atenția și copii mai maturi decât ei. Nu mai există oameni care să calce pe pământul plin de speranță.

Dar avem de toate. Avem ciment cât să refacem pădurile, avem fabrici care să umple mările cu vietăți, avem timp…. Avem timpul și tehnologia de partea noastră. Avem atât de mult timp încât ne trezim că nu știm ce să facem cu el. Avem…..
Dar nu avem puterea de a ne înceta să fim adormiți pe străzile Paradisului.

Ce sa facem așadar?  Sa luam doze din ce în ce mai mari de medicamente?  Trecem pe naturiste? Sau sa învațăm sa îi ascultam pe atenție pe cei ce ne vorbesc. Putina atenție,  puțin mai multa implicare, un strop de respect…asta este ceea ce ne trebuie. Este suficient….credeti-mă!

Sa va povestesc o întâmplare,  deși din punct de vedere estic nu este tocmai un lucru bun. O dimineață rece de ianuarie m-a regăsit nerăbdătoare pe holurile spitalului. Înainte se așterne imaginea patului călduros de acasă și liniștea asurzitoare după o garda plina de emoții și temeri. Zorii ne-au regăsit învingători și momentul în care urma sa părăsim spitalul se apropia cu repeziciune. Ultimul control din acea zi. Alături de medicul specialist luăm cu asalt ambulatoriul. Oameni care mai de care mai grăbiți. Suferință,  lacrimi și durere, din zori și pana seara. Urgentele nu dorm niciodată, așa cum bolile nu iau niciodata pauză. 

Un ciocănit temător în ușă semnalează următorul pacient. “În sfârșit ! Un scurt consult și apoi putem pleca”. Omul care a intrat în cabinet părea mai obosit decât noi. Știu ….la spital nu se vine niciodată de plăcere,  dar durerea de pe chipul acești bătrân părea ca striga la noi: “mă doare! Mă doare fiecare mișcare,  fiecare cuvânt!  Mă doare fiecare gura de aer, fiecare gând chiar! Ajutati-mă! “

Medicul, vădit emoționat de apariția de la ușă,  s-a ridicat grăbit și a invitat bătrânul să ia un loc pe patul din cabinet. Cu răbdare și calm în voce a putut sa afle mare parte din lucrurile care îl supărau pe bătrân. Era chinuit de pusee febrile de câteva zile, ce treceau foarte greu. Nopțile abia le dormea și de mâncat nici nu putea fi vorba. Voma săracul orice aliment sau lichid pe care încerca să îl ingere.  Mâinile îi tremurau continuu, pielea îi era rece și pământie. Tegumentele încărcate și ochii prea obosiți căpătaseră o nuanță subtila de galben. “Icter…” -cuvântul mi-a săgetat cu rapiditate mintea. Bătrânul ne povestea temător ca în ultimul timp a slăbit foarte mult. Stăteam și eu tăcută și încercăm toate diagnosticele posibile și imposibile, așa cum o face orice novic. ” Sa fie oare cancer? Nu…nu se poate”.

Doctorul i-a prescris bătrânului toate medicamentele de care avea nevoie și înainte de a-l trimite către alte investigații a decis sa îl mai întrebe un lucru:

– Spuneți-mi domnule dacă mai este ceva ce va supără. Ca sa știm ca am rezolvat totul astăzi,  urmând ca apoi sa ne revedem numai la consult.

– Taică. …sunteți voi tineri și frumoși,  ce ar putea sa mă supere? 

– Orice domnule, spuneți numai.

– Pot sa va întreb ceva? Dar nu are legătură cu mine….

– Haideti sa vedem. Spuneți. 

– Este vorba de nepoțelul meu. Are numai 11 ani și a fost descoperit cu mucoviscidoza. Fibroza chistica, parcă așa se numește,  nu? El a fost diagnosticat de la naștere, însă știți bine ca România nu oferă o varietate de tehnici de investigație pentru el. Așa ca medicul lui pediatru ne-a recomandat un lucru: sa îl ducem în Anglia pentru un consult și tratament. Problema nu ar fi , pentru ca mama lui lucrează în Franța , vedeți voi….dar ar zis ca se muta acolo pentru Damian. Numai sa fie el bine,  normal. 

200_s

– Domnule este foarte bine dacă puteți muta copilul acolo. Este o tara mult mai ofertanta , e adevărat. 

– Da….da. Problema este ca avem nevoie de toate documentele de spitalizare traduse, deci încercăm peste tot sa găsim o firma de încredere. Vedeți. …dumneavoastră știți prea bine cât de important este acest aspect. În situația în care patologia copilului sau anumite indicații terapeutice nu ar fi traduse corect, nu exagerez dacă spun ca viața lui ar fi amenințată,  chiar dacă este intr-o tara mult mai ofertanta din punct de vedere al aparaturii medicale. Așadar acum încercăm și eu și părinții lui sa găsim o firma care ar putea sa ne ajute cu aceste traduceri medicale. 

– Înțeleg prea bine ceea ce vreți sa spuneți.  Nu vreau sa credeți ca fac reclama unei anumite agenții însă din ceea ce știu eu, ar fi cineva care va poate ajuta. Și prin acest cineva mă refer la un întreg colectiv de profesioniști.  Ei nu numai ca pot realiza aceste traduceri medicale într-un timp foarte scurt ( deși este și acesta un criteriu foarte important când e vorba de viață unui copil ), dar o pot face în așa fel încât să nu lase nicio urma de îndoială în privința corectitudinii celor traduse. Este vorba despre agenția de traduceri Swiss Solutions.  Nu știu dacă ați auzit pana acum de ei, cert este ca sunt recunoscuți în domeniul nostru cel puțin. Știți de ce? Pe partea de traduceri medicale, lucrează în parteneriat cu o serie de medici recunoscuți din tara. Așadar în cazul dumneavoastră sunt cei mai potriviți.  Cred ca îi puteți contacta sa vedeți în ce măsură va pot ajuta, însă eu chiar vi-i recomand. Încercați! 

Am rămas tăcută în spatele biroului, ascultându-l pe medicul specialist, plăcut suprinsa totuși.  Am mai auzit de cei de la Swiss Solutions. Știam ca sunt o firma importanta ce se ocupa cu traducerile din domenii variate. Nu știam totuși ca sunt atât de bine cotați,  cel puțin pe domeniul medical. 

Dar m-am bucurat ca prin aceasta discuție am devenit mai determinata sa aflu cât mai multe despre ei și credeti-mă ca o firma profesionista atunci când vine vorba despre acest gen de traduceri poațe face diferența între viață și moarte. Ei pariază pe oameni, iar oamenii pariază pe viață.  Deci cei de la Swiss Solutions pariază pe viață. 

Pana atunci …noi rămânem în lumea noastră,  aceea în care mai devreme va spuneam ca nu mai exista oameni. Dar acei oameni, putini câti mai sunt știu sa iubească. 

Luați-i pe aceia lângă voi, cinstiți-i cu iubire și îmbrățișări și cuvinte dulci. Amintiți-le zilnic că ei sunt cei care v-au trezit atunci când nu știați ce se întâmplă în Paradis. Iubiți-i pe acei oameni de parcă viața voastră ar depinde de asta, căci ei vă definesc, ei vă scotocesc sufletul și lasă în urmă numai ceea ce vă bucură.

Iar mie…mi-au trebuit 23 de ani să îmi dau seama cu adevărat ce oameni aveam în jur. Iar pentru ei, pentru atenția și grija pe care mi-o poartă, nu voi mai închide niciodată ochii în Paradis. Dacă lumea de sus a devenit a mașinilor umblătoare, atunci vom construi noi înșine un alt paradis, la poalele tehnologiei, dar în vârful viselor noastre.

Articol scris pentru Super Blog 2016!

Advertisements

One thought on “Profesionalismul înseamnă viață.  Swiss Solutions știe asta! 

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s