Super Blog 2016 · Uncategorized

Ploaie, medicină și ridurile fericirii!

tumblr_nnkwd6lsnn1tcs85io1_500

Astăzi …din cauza ploii ce nu vrea să contenească, dimineața m-a regăsit melancolică. M-a găsit mai feminină, ceva mai gânditoare și mai pierdută printre amintiri. Astăzi, picăturile de ploaie păreau că se alungă unele pe altele,iar cerul îmi părea că plânge invers. Sufletul cerului îi ploua în suflet. Ploua necontenit. Plouă și acum. Picăturile reci miros a toamnă, norii miros a zăpadă, bălțile de pe asfalt miros a dor. De căldură, de viață, de visare.

Doar oamenii miros a copilărie. Doar visele miros a fericire.

Când afară plouă ni se sapă în carne, până la suflet. Natura este cea care ne posedează simțurile și noi… încetăm să mai fim doar niște roboți grăbiți. Când afară plouă oamenii trăiesc și simt!

Cum ar trebui oamenii să reacţioneze în momentul în care descoperă că minunatul lor cont de economii cu fericire, vise şi alte chestii asemnătoare este pur şi simplu gol? GOL! Nu tu o dobândă sărăcăcioasă…nu tu nimic. Fericirea e ca un tatuaj pe faţă. Nu se poate ascunde nici măcar atunci când clipeşti. Nici măcar atunci când plângi, pentru că ştii că la un moment dat…după atâta plâns acolo va izbutii să răsară ceva din paleta ta de culori.

Oamenii ar trebui să ştie când să plângă. Şi ar trebui să o facă numai atunci când sunt siguri că au la purtător suficientă fericire cât să şteargă orice urmă de durere. Sau…ar trebui să înceapă să se roage mai mult. Uneori am impresia că oricât de mult m-aş ruga este ceva ce nu fac aşa cum trebuie. Altfel…Dumnezeu m-ar auzi, nu?

“Bună Doamne, ce mai faci? Nu am vorbit de atâta timp… Îmi este teamă, Doamne. Îmi este teamă să plâng acum căci nu cred că mai am suficientă fericire în cont. ”

Dă-mi o dobândă mai mare, nu?

Cum să reuşesc să storc acum un strop de fericire şi linişte dacă eu vreau să cânt dar nu pot vorbii? Cred că sunt genul ăla de persoană care se dedică total fericirii. Am cunoscut fericirea asta bat-o vina! O iubesc şi o vreau mereu în viaţa mea, chiar şi atunci când plouă! Mai ales atunci ! Atunci vreau fericire!

Dar suficient am vorbit despre lumea de dincolo de geamul ușor înghețat. Ar trebui să vorbesc despre soarele ce a răsărit în sufletul meu. Dar ….sper să îmi fie iertată greșeala. Tot ce am vrut a fost să vă fac să înțelegeți de ce mi-am amintit de visele mele astăzi. Am vrut să înțelegeți de ce azi m-am gândit mai mult ca niciodată la medicină și oameni. Am vrut să încerc să pun în cuvinte furtuna din interiorul meu și să vă arăt de ce îmi doresc să fiu nu numai un doctor al trupului ci și un doctor în frumusețe!

Permiteți-mi să vă întreb ceva, înainte de toate: ce înseamnă pentru voi medicina? Ce imagini vă sparg carena pieptului atunci când vă gândiți la doctori? Să vă spun eu ce cred că răsare în mințile voastre? Pentru voi , ca și pentru mulți alții, medicina asta înseamnă durere, lacrimi, pierderi. Pe alocuri speranță. De multe ori nedreptate. De și mai multe ori ….iubire.

supernatural-dean

Asta este. Medicina este pe rând,fiecare dintre cuvintele spuse mai sus și de un milion de ori mai mult.

De mică am colindat holurile reci ale spitalelor, dincolo de camerele înghețate ale pacienților. Cumva…mereu am fost de cealaltă parte a baricadelor. De partea aparent puternică, printre cei în ochii cărora  căutăm cu toții ( la un moment dat) salvarea.  Dar credeți-mă că nimic nu te ferește de tristețea din ochii oamenilor, oricât de mare ar fi detașarea. Am văzut chipuri triste, înebunite de durere,de povara unor lucruri cărora nu le pot face faţă. Am văzut bătrâni gărboviţi de probleme şi lipsiţi de un braţ de sprijin. Am privit asistente care fug în stânga şi în dreapta în dorinţa de a-i ajuta pe toţi. Am văzut şi persoane care treceau nepăsătoare. .

Aş fi vrut să îi opresc pe toţi şi să le spun că SUNT ACOLO. Iubesc, trăiesc, fac ceea ce fac, sunt acolo pentru EI. Pentru nimeni altcineva. Am vrut să îi asigur pe copii care îşi aşteptau tatăl să iasă din operaţie că peste puţin timp se vor juca din nou fotbal împreună. Am vrut să o asigur pe mama sfâşiată de durere că băiatul ei va putea alerga din nou. Am vrut să asigur bătrânul de pe banca de lângă automatul de cafea că soţia lui se va întoarce la el. Am vut să fac toate acestea.

AM VRUT SĂ ÎI FAC SĂ ÎNȚELEAGĂ CĂ ȘTIU!

Aş fi vrut să ştie că nu sunt singuri în mijlocul hăului, să spere prin mine. Să creadă. Însă teama este prea puternică. Iar riscurile sunt atât de înfricoşătoare încât spintecă spinarea timpului. Şi nu mai există nimic afară de rugile lor.

Mi-aş fi dorit astăzi acelaşi lucru pe care mi-l doresc zilnic: să am ceva magic prin care să îi ajut pe toţi din jurul meu.

VREAU ASTA!

Vreau o inimă nouă pentru bătrâna al cărei soţ o aşteaptă pe banca de lângă automatul de cafea. Aş vrea minţi mai luminate pe care să le dăruiesc tuturor celor care distrug lumea din jurul lor, copiilor care în loc să mestece bomboane îşi pompează nepăsători moartea în vene. Aş vrea soluţii de curăţat suflete. Am atât de multă nevoie de ele! Am nevoie să curăţ sufletele lacome și să alung urmele tristeții de pe chipurile oamenilor.

De mică am văzut ce înseamnă compasiunea, privirile deznădăjduite și teama. Știți cu ce am asociat, pe vremea aceea, ideea de medicină?

Cu ridurile. 

images

Da…ați auzit bine. Pentru mine , medicina însemna un rid adânc precum o pierdere, dar imposibil de șters. Un rid apărut mult prea devreme pe chipul copilăriei mele. De mică am învățat să fiu un om expresiv. De fapt mereu am avut asta în interiorul meu, cred. Dar mi-am permis, de la primul pas pe holul rece al spitalului județean, mi-am permis să plâng. Mi-am permis să mă încrunt , copil fiind , atunci când un tratament nu mergea așa cum trebuia. Mi-am permis să râd din tot sulfletul cu mama care și-a regăsit copilul sănătos. Mi-am permis să mă las copleșită de emoțiile sufletelor care bântuie, mai vii ca niciodată , spitalele.

 

Am devenit , fără a-mi da seama…plină de riduri. Pe lângă cele care îmi brăzdează sufletul, am trei urme de umanitate pe frunte.3 riduri care îmi amintesc zilnic din ce îmi este făurit sufletul.  Acelea sunt ștampila și mereu amintirea că medicina mi-a guvernat viața de mică. Nu mă înțelegeți greșit! Îmi iubesc cele trei riduri…pentru că iubesc amintirea pe care mi-o trezesc ele.

Dar chiar și așa…chiar dacă ridurile mele sunt ștampila compasiunii pe care o am încrustată în piele, poate că ridurile voastre nu sunt asta. Poate că ridurile de pe chipul vostru sunt încrustarea pe care timpul s-a chinuit să o lase în spinarea trecutului. Poate că ochii mamelor voastre sunt îmbrățișați de riduri adânci și privindu-le vă aduceți aminte toate sacrificiile pe care acele suflete dominate de iubire le-au făcut pentru voi. Poate că ridurile de pe chipul iubitului sau iubitei voastre sunt urmele lacrimilor vărsate după fiecare ceartă. Poate că …uitându-vă în oglindă chiar acum, privirea vă rămâne prinsă în una dintre aceste fine prăpastii. De aceste riduri, doar de ele…nu-i așa că v-ați dorii să scăpați?

mtm2otgwmzm0nze2nju5mjk3

Așadar…am devenit un alt fel de doctor: acela care va lupta să scoată pe  piața un produs românesc de calitate. Nu fiți așa sceptici, pentru că asta este realitatea! Astăzi sunt unul dintre cei care  fac parte din echipa plină de farmec, a celor care și-au pus ampreta pe o serie de produse pe care sunt convinsă că le cunoașteți prea bine. Este vorba despre  Gama Gerovital H3 Derma + .

Zâmbesc ca un copil chiar și acum doar la gândul că am descoperit ceea ce pentru mine înseamnă cu adevărat secretul frumuseții! Nu este vorba de trupurile bine conturate, sau de sânii care își păstrează tinerețea încrustată într-o cicatrice. Nicidecum! Mă refer de fapt la un lucru mai simplu! Vă ofer visurile la cheie! Vă ofer libertatea pe care o dă zâmbetul unui copil, ochii plini de fericire ai iubitei voastre sau răsuflarea ușurată! Vă ofer libertatea de a trăii așa cum vă doriți voi. Vă ofer libertatea de a devenii cei  mai importați pictori! Căci chipul vă  este șevalet. Puteți șterge de acum urmele oricărei supărări, puteți face să dispară ca prin farmec fiecare incertitudine sau urmă a bătrâneții. Aveți riduri care vă aduc aminte de unul dintre aceste lucruri? Privindu-vă în oglindă vă amintiți de nopțile lungi pierdute cu frica în suflet? Pur și simplu…privind acea fină urmă de la colțul ochilor voștrii vă gândiți la dimineața rece de decembrie în care sorbeați cu pofta din țigară în  fața spitalului? Atunci trebuia de fapt să fiți înghesuit sub o pătură calduroasă, suflând în ciocolata caldă cu mentă.

Atunci trebuia să fiți acasă! Atunci trebuia să vă faceți cuib în brațele iubitei.
Asta vreau să vă amintiți. Vreau să ștergeți fiecare lacrimă folosind Crema antirid pentru conturul ochilor. Aveți încredere în mine. Nu am devenit unul dintre specialiștii Gerovital peste noapte. Am plătit și eu cu ridurile mele. Am folosit crema antirid și fermitate cu teamă și ușoară neîncredere. Chiar și eu! Până și cel mai bun creator trebuie să își verifice produsele, așa-i? Dar vă spun…nu doar că stimulează sinteza proteinelor esenţiale ale matricii extracelulare, asta e știință! Vă stimulează centrii fericirii. Vă reface din interior tinerețea!

58467-search-all-the-gifsEu am învățat să iubesc cu nesaț medicina. Voi trebuie să iubiți cu aceași putere viața! Lăsați doctorii să vă vindece trupurile ostenite și pe specialiștii Gerovital să vă vindece sufletele. Pentru că cei care pot șterge cu atâta ușurință semnele a tot ce este rău în urma voastră ( sau pe chipurile voastre) ar trebui măcar ascultați.

Poate că așa…nu va fi neapărat nevoie de o zi ploioasă ca să vă priviți chipurile și să vă revedeți ca niște copii.

Poate că ștergând de pe piele orice urmă a unei amintiri întunecate, veți avea parte de fericirea aceea pe care o căutați!

Pentru că vedeți voi…în ridurile voastre , ca și în ale mele stau încrustate câteva cuvinte ( chiar acolo, în interiorul lor, pe frunte sau la colțurile ochilor) și anume : este obligația fiecăruia să fie fericit!

Dobânzile pentru fericire sunt din ce în ce mai mici, iar sufletul nu cred că va mai fi dispus să vă ofere împrumuturi. căci Timpul nu girează pentru voi la nesfârșit!

Pe final vă mai zic ceva…scurt, promit!

Un doctor mi-a spus ceva într-o zi în care mi-am dorit să renunţ la medicină, ceva care mi-a săpat în carne şi s-a strecurat undeva între inima mea şi coaste.

La medicină te vei schimba ca om, ca femeie, ca suflet. Vei deveni din ce în ce mai capabilă, mai puternică, mai încrezătoare, mai stăpână pe tine. Dar asta numai pe culoarele spitalelor, asta doar în saloane, în faţa pacienţilor, în timp ce în liniştea casei tale vei plânge pentru fiecare persoană pe care ai văzut-o suferind. Vei plânge pentru fiecare copil prea mic pentru a fi salvat şi îţi vei dorii să te dai cu capul de pereţi căci cu o seară înainte nu ai citit acea jumătate de pagină care te-ar fi putut alina acum. Dar vei iubi din tot sufletul meseria asta!

Am trăit cu impresia că asta era crezul lor, al nostru, al tuturor celor care înţeleg moartea, îi ştiu venirea dar luptă. Nu. am greşit. acesta nu era un crez. Era pur si simplu o cale de a trece peste. O portiţă de scăpare dintr-un hău în care te avânţi după ce pierzi nişte ochi de copil. O încercare de a te elibera măcar pentru o secundă dintre acele sentimente.

Astăzi…am simţit vorbele astea din ce în ce mai adânc în sufletul meu.

DECI : CONCLUZIE! 

Lăsați-ne pe noi, doctorii să fim ridați! Pentru că noi știm cumva, de undeva de dincolo de noi, cum să trăim cu urmele astea! De fapt în toții anii de facultate și de viață, asta suntem învățați. Voi…urmați calea simplă și scăpați de toate ridurile! Iar acum o puteți face cu un singur produs! 

De fapt…astăzi suntem fericiți datorită unui produs al meu ! 

 

200_s

 

Articol scris pentru Super Blog 2016!

 

Advertisements

2 thoughts on “Ploaie, medicină și ridurile fericirii!

  1. Felicitari pentru articol, Raluca! Ai scris frumos, dar mi-ar fi placut sa fii un pic mai creativa de atat, sa fii mai atenta la scris (am zarit greseli) si sa dai cateva detalii despre produsele mentionate.

    Mult succes in continuare!

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s