Uncategorized

Lăsând eleganța deoparte…când îl privesc în ochi, văd acel loc numit simplu “acasă”

image

Astăzi am decis să îmi disec biblioteca. Printre cele câteva zeci de foi desperecheate, am găsit o anumită carte : Eleganța. Așadar nu am putut să nu mă gândesc la un lucru: ce anume putem face noi, cum ne-am putea îmbrăca, cum am putea vorbii, cum ar trebui să iubim,în așa fel încât să ne considerăm „eleganți” ?

Cum ar trebui să ne îmbrățișăm un prieten drag, în așa fel încât să fim convinși că facem acest lucru cu eleganță? Unde este eleganța, prestigiul.. dacă așa îl mai putem numii atunci când ne descoperim a fi  numai simplii posesorii ale unei inimi frânte? Dar atunci când plângem de fericire? Oare…nu eleganța este cea care de fapt ne face să uităm cum să simțim cu adevărat? Nu ea este cea care reușește să  ne înfrâneze dorințele , nu este oare…această  imagine a eleganței  cea care ne face să ne trăim sentimentele pe jumătate?

Îmi dau seama acum cu ce putere a cutezat inima mea se investească speranțe în tine. Sau iubire. Sau vise.  Nu o condam nicio  secundă. A știut și ea, ca și mine, că tu ești. Totul și nimicul. Deznădejdea și salvarea mea. Nebunia fără încetare. Cred că inima mea a știut. Chiar de dinainte de a începe povestea noastră, inima mea a știut că tu ești sufletul meu pereche.

Știu doar atât: în fața ta nu pot spune nimic. Nimic mai rar decât bătăile inimii mele. Nu știu cum să îmi conving trupul Sa își vadă de drumul său ori cum să îmi conving ochii să privească în altă parte. Sunt unele momente în viață in care nu poți să faci altceva în afară de a acorda libertate propriului suflet. Sunt momentele în care nu te recunoști, dar continui să respiri, să încerci, să cercetezi.

Este vorba despre mine și despre el. Este vorba despre noi toți,credulii.. frumoșii nebuni ai marilor iubiri. Este despre dorințele noastre cele mai puternice, despre momentele de răbdare necruțătoare ale sufletelor noastre.Vorbesc despre cedare, despre putere, despre iubire, orgolii și pasiune. Cred așadar că ușor-ușor ajungem să vorbim numai despre viață. A mea, a lui, a noastră.

L-am numit oricum și în orice fel, mai puțin ceea ce este. Mi-am spus că tragedia vieții mele este aceea că l-am cunoscut. Cred și eu ca asta  e…din moment ce i-am permis să  mă modeleze, să mă iubească pe mine și orgoliile cele, să  încerce să îmi alunge temerile care de care mai neîntemeiate. Dar acum….văd asta.  Acum, lăsând eleganța deoparte,înțeleg totul mai bine. Mă pot imagina construindu o viață alături de el, mutându-ne împreună,  alintăndu-ne pe canapea…

Îmi pot imagina  chiar totul: săruturile din zori, certurile nebunești , încleștările titanice ale orgoliilor noastre , împăcările încărcate cu emoții, încercările de a gătii ceva gustos, momentele presărate cu zâmbete fără motiv… Îmi vine în minte imaginea frumoșilor copii pe care îi vom avea, numele lor, casa din visele mele. Pot vedea un viitor creionat dintr-o privire. Pot vedea un strop de veșnicie , care ne va ține  atâta timp cât vom continua să  aparținem unul altuia în dansul ăsta pe care l-au inițiat sufletele noastre.

Pentru că, vedeți voi, concluzia mea este ceva mai clară : când mă uit în ochii lui nu văd perfecțiunea.  Ce avem noi, ceea ce trăim noi nu este deloc o poveste de dragoste care să  zguduie lumi sau concepții.  Nu este nici măcar una al cărei subiect să pună bazele unui film. Însă. ..când îl privesc ochi , văd o persoană  capabilă  (dar mai ales dispusă ) să  lupte pentru mine, să mă protejeze și să  mă iubească chiar și în cele mai grele momente.

Când îl privesc în ochi…..văd acel loc numit acasă.

Cum stați cu dobânzile pentru fericire? Contul vostru este verificat zilnic de puternicul Destin? Pentru că Destinul există… chiar dacă noi, naivii nu credem în el!

Advertisements

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s