Uncategorized

Avem un suflet mult prea tânăr!

23393f6368fa71c632de1d9b0d57d36b

Acum…sunt curioasă de ceva: din ce credeți că este făcut sufletul vostru? Da…da, da! Vorbesc despre făptura aia, pofticioasă de iubire, din ce în ce mai multă iubire, până la momentul în care va fi atât de sufocată încât va risca să se piardă complet. Avem un suflet nu numai mic ( prea mic pentru a suferii constant) ci și prea tânăr. Sufletul nostru nu înțelege până când să iubească!

Dacă i-am dat ocazia să zburde liber, cu ipoteza unei povești de iubire bine ascunsă în palmele de la piept, atunci am fi cu adevărat pierduți.

Sufletul ne ridică și tot el ne condamnă!  Ne duce până în Rai și înapoi de câteva mii de ori! Sufletul nostru vrea să fie liber pentru că este plin de licurici, iar strălucirea acelor făpturi este lumina din ochii noștrii. Dacă ar fi , acum, să vă spun “vreau să vă vorbesc despre iubire”, ați închide tab-ul în care aveți deschis acest articol. Și nu vă condam. Despre reverie vom vorbii mai târziu.

Acum vorbim adevăruri!

Așadar,azi…aș vrea să încep să vorbim puțin despre compromisuri. Despre răbdare și victoriile asupra orgoliilor. Să vorbim despre ochii plecați și momentele în care accepți că ai greșit. Astea definesc o poveste de iubire. Astea sunt luptele purtate de licurici, până când vei ajunge să iubești și…să iubești. Există și iubirea aia care te face să uiți să respiri. Dar …calea către ea o va descoperii fiecare, la un anumit  moment ( atunci când sufletul li se va maturiza puțin, numai puțin) iar câteva cuvinte înșirate aici nu vă pot ajuta mult.

Vă pot asigura de un singur lucru: nu este un drum ușor! Ne va zguduii puțin licuricii! Dar…la urma urmei, ce știm noi să facem din prima? Mai ales atunci când iubim cu sufletul.

V-aș spune să îl iubiți numai pe cel ce este perseverent sau să îl iubiți numai pe cel ce vă sărută dimineața sau cel ce deține secretele unei cafele perfecte. V-aș spune, poate, să îl iubiți pe cel care dis de dimineață vă privește și vă spune că sunteți “Unica”. Nu o să o fac.

Dragostea e simplă. La fel și cearta sau neînțelegerea. Ce este greu…sunt compromisurile. Acele cantități, suficient de mici încât să simțiti că fiecare dintre voi are ceva de spus, suficient de mari încât să nu se contopească.

b2087217fb8f1e223f9d4ead88550dc9Atunci…nu ați mai știi unde începe și unde vi se termină puterea sufletului.

Nu cred că există  dragoste oarbă. Numai nebunie fără de capăt. Nu cred nici în iubirea care este suficientă pentru orice. Cred în schimb, că iubirea asta despre care se vorbește oriunde și peste tot este singurulul lucru incert pe care o să îl avem vreodată. Nu cred că iubind putem trece cu vederea alte greutăți. Sau nu ar fi bine să o facem.

Îmi iubesc romanele, îl caut zilnic pe Heatcliff, pe locotenentul Frederic Henry. Citesc cu o oarecare poftă de viață toate cuvintele de dragoste care mă fac să visez. Și cred, că așa ar trebui să rămână fiecare poveste: o poveste.

Iubirea adevărată, iubirea pe care o caut eu nu este atât de …aducătoare de Rai. Iubirea mea este nebunească, inconștientă pe alocuri și orgolioasă. Iubirea mea este geloasă atunci când nu are parte de persoana iubită, este atentă și tandră. Iubirea mea oblojește, nu sapă răni în carne. Iubirea asta despre care încerc să vă povestesc acum…există! Ea știe să asculte întotdeauna, chiar și atunci când eu vreau să plec. Iubirea mea….cere multe. Enorm de mult. Dar dă înapoi înzecit. Este iubirea aceea pentru care am așteptat ani, cu un suflet tânăr, educându-l zi de zi. Este o iubire care acceptă, care înțelege și ajută. Este iubirea purtată de un suflet puțin( doar puțin) mai bătrân.

Este povestea unor copii, poveste pe care mulți dintre voi o cunoașteți. Pentru mulți alții dintre voi, pare numai un articol scris “din și pentru iubire”. Și până la urmă…când știi că iubești? Atunci când, acești doi copii( de 20, 30 sau 40 de ani) învață să fieîmpreună. Pentru că într-o poveste de iubire nu ești întotdeuna învățat. Dimpotrivă!

Habar nu ai, la început, ce poți face pentru ca persoana de lângă tine să fie fericită. Este de fapt o bâjbâială printr-un întuneric din care și ea și el își doresc să evadeze cât mai curând. Pentru că…la urma lui veți începe să construiți. O viață, o casă, o familie poate.  Așa și noi, doi copii orgolioși, fiecare sigur pe părerile sale, care și-au asumat un risc. Am avut și noi săruturile de dimineață, cafeaua cea perfectă și perseverența. Am avut săruturile în ploaie și jocurile cu umbre de pe tavan. Am avut plimbările în neștire și momentele în care parcă însuși Timpul uitase de noi. Am avut nopțile de dragoste după care am uitat să mai mergem la facultate. Am avut și certurile, ciocnirile titanice ale orgoliilor noastre. Am avut ușile închise, paharele cu vin și lacrimile sărate. Le-am avut pe toate. Am și luptele cu capriciile celuilalt, obișnuirea cu stilul de viață ( atât de diferit) atunci când ne-am mutat ( pentru prima dată) împreună.

Le-am avut pe toate acestea…și multe altele. Am ars cu răbdare și pofta fiecare etapă, fiecare sentință a sufletelor noastre, iar acum am ajuns să avem. Și să ne dorim mai  multe.

1518f73bf9122ae2db632b19a586c8a9

Cu siguranță nu ne mai prindem diminețile acasă pentru a schimba câte o cafea. În zilele cu adevărat norocoase, unul dintre noi proaspăt întors din gardă este prins într-o îmbrățișare plină de dor de cel ce urmează să plece. Cafeaua este băută pe fugă…cu poftă, așa cum sunt savurate acele câteva momente de iubire. Ne spunem repede noutățile, schimbăm câteva priviri și ne urăm “noapte bună” și ” o gardă ușoară”. Bineînțeles…mai sunt și cafelele de la automatele de pe secții. Proaste cafele! Dar…cu ceva extra-zâmbet și încă vreo cinci grame de săruturi matinale, sunt perfecte! Avem parte,uneori și de îmbățișările din vestiare, îmbrățișări strânse, să ne ajungă cât pentru o zi.

Îmi sunt multe lucruri din viața mea dragi cu adevărat. Însă, aceste două mari iubiri ale mele…îmi ocupă cam 2/3 din aerul respirat.

Nu mai avem timpul necesar pentru a încerca să fim pe placul celuilalt, dar avem tot timpul din lume să ne cunoaștem, așa cum suntem cu adevărat…și să ne iubim pentru ceea ce izvorăște din ochii noștrii. Ne cunoaștem după voce, după atingeri, după priviri. Trăim pe fugă, dar puternic. Tragem o singură dată aer în piept, dar din el putem spune un adevărat “te iubesc”. Nici nu știm să o spunem altfel.

Oh…nu este totul roz. Ne certăm. Nu suntem de acord cu modul în care a fost clătită de detergent acea tigaie veche și de acolo…ei bine, de acolo începem să ne ciondănim pe anumite scheme de tratament. Nu salvăm încă vieți. Ne dorim să o facem. Ne salvăm unul pe altul de noi înșine. Fiecare este ancora celuilalt într-un curs pe care ne lăsăm în voia sorții.

Dar știm că iubim.

Asta încerc să vă spun. Iubiți imperfecțiunea, căci este adevărată! Priviți prin ochii celui de lângă voi, căutându-l pe el, cel adevărat. Nu vă mai pierdeți sufletul și speranțele așteptând lumini care să vă salveze din întunericul pe care singuri vi l-ați chemat. Destinul își face treaba lui, zilnic, credeți-mă! Dar destinul nu știe cum să vă controleze orgoliile și propriile lupte. Asta o faceți voi. Și dacă nu o faceți acum, sau nu ați făcut-o până acum este pentru că nu ați avut un motiv suficient de puternic. Poate că nu ați întâlnit pe cel care să devină lumina pentru licuriciul din sufletul vostru.

PS: mai noi îmi place să cred că oamenii au în suflet licurici. Milioane. Se pierd, zi de zi câțiva dintre ei. Poate că acei licurici pe care îi zărim seara sunt bucăți din sufletul celor care au iubit și au plâns din iubire.

PPS: nu mi-am început prea frumos povestea de iubire? Poate nici nu contează. Contează că este cea mai adevărată de până acum, însă una care a început atunci când de fapt, nu îmi doream să mă îndrăgostesc.

Mai ales de acel chip blând, cu ochii martori a pierderilor atâtor alți licurici.

Advertisements

5 thoughts on “Avem un suflet mult prea tânăr!

  1. Foate frumos! Ai dreptate!
    “Nu cred că există dragoste oarbă. Numai nebunie fără de capăt.” – Nebunia este, pana la urma, o alta consecinta a iubirii 🙂 Sau viceversa.

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s