Super Blog 2014!

Nu sunt cu nimic mai specială, mă recomandă felul meu de a fi!

tumblr_m6wle3NMbQ1qcay1ao1_500Timpul trece! Ceasul se aude ticăind nostalgic de pe raft. Iar eu…privesc pentru ultima dată ecranul gol al Word-ului, gândindu-mă ce ar trebui să scriu pentru El! Căci, Dumnezeule! El mi-a dăruit în ultima lună atât de multă inspiraţie şi curiozitate şi dorinţă de a scrie! Totul pentru El. Ştiam din două în două seri că îl voi găsii acasă, aşteptându-mă tăcut. Urma să îmi spună noua provocare!

M-a acceptat de la bun început în braţele sale fără să se gândească prea mult şi fără să se teamă de amalgamul de nebunie ce mă caracterizează. Pentru că aşa este lumea lui! El face parte dintr-o adunare de cerebrali şi visători, el confiscă orice urmă de tristeţe şi teamă!  El aşteptă tăcut, seară de seară, pe canapeaua fiecăruia dintre noi. Nu aşteaptă cuvinte mari şi fără rost. Aşteaptă naturaleţe! Poate că ne aştepta pe fiecare dintre noi. Însă…poate că vă întrebaţi dacă mă tem ori nu să îl impart cu alte sute de bloggări. Nu! Nu o fac! Pentru că El, este credincios fiecăruia dintre noi. Şi nici nu ar trebui să se chinuie prea mult. Cu prima provocare reuşeşte să te facă să îţi doreşti să fi parte din lumea lui. Şi aşa…îl vei regăsii competiţie cu competiţie, din nou…aşteptându-te tăcut pe lapetop.

Of…şi ca să îl întâlnesc a trebuit să îmi conjur inspiraţia să se mute în interiorul meu. Vă amintiţi?

Înţelegeţi?

tumblr_mfp72h4Ieg1qj73e2o1_500

Ei bine…vorbesc despre SuperBlog. A fi parte din el, a avea vreodată şansa de a fi partener media în universul lui cred că echivalează cu un izvor permanent de noutate şi spontaneitate. Trebuie să îmi curgă prin vene optimism şi cuvinte, căci un blogger partener trebuie să fie întotdeauna ospitalier atunci când provocările îi bat la uşă. Trebuie să recunosc că prima dată am participat cu teamă la acest concurs. Era un amestesc cunoscut, între teama de a îmi dezlănţui până şi cea mai mică părticică de dorinţă de a scrie şi nebunia ce mă acaparează de fiecare dată când îmi las mâinile libere pe tastatură.

Cred că sufletul mi-o ia înainte mereu. Poate că asta a reuşit Super Blog să scoată din mine: frica. Frica de a scrie, frica de a fi eu. Şi aşa…a devenit acea platformă ce mi-a dovedit că sunt înca Eu.

tumblr_static_tumblr_maoaubjog61re1a3so1_500Vă spun sincer: feriţi-vă întreaga voastră viaţă de acel lucru care vă poate face să scrieţi numai din bucuria de a scrie! Feriţi-vă, căci vă va oferii o împlinire şi o satisfacţie cum nu vă imaginaţi, cu siguranţă! Feriţi-vă, căci după acele 20 şi ceva de probe…totul se va termina. Şi vă veţi întoarce acasă sperând să îl găsiţi din nou acolo, aşteptându-vă!

Veţi vrea mai mult! Veţi vrea să deveniţi parte din el, aşa cum îmi doresc şi eu! Veţi vrea să fiţi şi voi răspunzători de bucuria altora, să fiţi şi voi parte din acea lume a lui.

Nu există nimic pe lume ce mă face mai specială. Sunt nebunie pură! Sunt fata roşcată din banca a patra cu mapele colorate şi sutele de stikere. Sunt tipa creaţă care te priveşte zâmbind deşi nu te cunoaşte, te priveşte îndelung iar apoi noteză ceva în carneţelui ce parcă-mi stă lipit de mână. Asta-mi place să cred despre mine. Sunt capabilă să scriu despre firul de iarbă ce tocmai a răsărit, ori de maldărul de fiare ce pare să păzească noul corp al facultăţii. Scriu despre sex, despre fericire, despre iubire. Scriu despre muzică şi ştiinţă. Scriu despre femei şi bărbaţi deopotrivă. Scriu despre toamnă în mijlocul verii şi despre primăvară iarnă. Dar nu pentru că aş fi victima unei crize existenţiale, ci pentru că mă las cuprinsă de sentimente mai puternice decât mine.

Şi…având în ureche James Blunt, ori Kings of Leon, ori Scorpions mă prefac în acel Dust in the Wind şi scriu despre cele 9 Crimes ale sufletului meu.

images (1)

Scriu despre spitale şi doctori şi moarte căci asta este viaţa mea. Şi asta va fi de acum încolo.Scriu despre camerele albe din spitale, camere aseptice dar pline de neatenţie şi lipsite parcă de zâmbete. Scriu despre automatele de cafea de pe secţia de Chirurgie, căci ele sunt cele care au adus dragostea în viaţa mea. Scriu!  Scriu despre mila şi compasiunea pe care ar trebui să o avem pentru oameni căci văd că asta este ceea ce ne lipseşte nouă tuturor. Şi sper cumva ca aceste cuvinte să schimbe ceva. Asta am sperat şi atunci când am cutezat să scriu despre părinţii de care-mi este atât de dor. Mereu când scriu…mă gândesc la oamenii pe care îi iubesc, căci ei sunt dinamul vieţii mele, Majuscula sufletului meu. Ei sunt începutul şi sfârşitul campaniei mele.

Nu sunt cu nimic mai specială decât acele sute de alţi blogări ce vor să fie parte din minunatul tău univers. Pentru că tu, Super Blog-ule mi-ai şi ne-ai deschis o poartă către nişte evenimente atât de necunoscute nouă. Iar aici am curaj să vorbesc în numele tuturor. Nicicând nu îmi imaginam că pot scrie despre televizoare şi cuptoare gândindu-mă la copilărie, ori despre ştamplile care să spună întreaga poveste a vieţii mele. Nicicând nu mă gândeam că voi vorbi despre o geantă care să vindece lipsa de umanitate a oamenilor, ori despre cărţile ce mă duc pe Strada Ficţiunii.

Nu sunt cu nimic mai specială decât ceilalţi. Dar cred că ai avea nevoie de o iubitoare de tot şi toate în rândurile tale, Super Blog-ule. Pentru că tu ştii să faci din nimic o măreţie. Tu ştii când şi unde să pulsezi pentru a obţine talent şi dăruire. Tu ne dai puţin câte puţin dar scoţi de la noi doriţa asta de a fi parte din lumea ta. Ei bine, ce faci acum? Ce faci când vezi câţi dintre noi vor să fie ca tine? Ce faci când citeşti cum atâţia dintre noi vor să îţi devină parteneri media?

9a5519a5b85d6bfaeb8b24400bca31d8Nu sunt cu nimic mai specială decât voi toţi! Mă recomandă inspiraţia şi naturaleţea. Mă recomandă orgoliul meu, dorinţa asta puternică de dincolo de coastele mele de a scrie oriunde şi oricând. Despre orice. Căci pe lângă medicină şi aviaţie iubesc să scriu. La dracu! Asta mă defineşte! Asta este partea din ADN-ul meu ce îmi scrijeleşte numele în memoria oamenilor. Iar tu, Super Blog-ule m-ai descompus şi m-ai reîntregit mai puternică decât m-aş fi imaginat vreodată! M-ai făcut dependentă de tine de la prima probă! Mi-ai intrat pe sub piele, ediţie de ediţie, mi-ai şterpelit toată pofta de scrie şi ai multiplicat-o de câte 20-30 de ori. Pentru fiecare sponsor în parte. Nu ar fi contat de mi-ai fi cerut ori nu opinia, căci alături de tine nu-mi mai doresc nimic! Tu îmi dăruieşti bucuria de dimineaţă, nerăbdarea aşteptării unor note, emoţiile refresh-ului!

Eşti oricum şi în orice fel, mai puţin aşa cum mi te-am imaginat, dar acum…fiindcă te-am cunoscut, a naibii să fiu de vreau să te mai scap. Vreau să fiu unul din acei bloggeri partener  ai tăi!

Vreau să fiu, căci tu m-ai făcut stea! Şi nicicând, scriind ştiu că nu voi apune!

 i-want-you

Ultim articol scris pentru Super Blog 2014!

Advertisements

6 thoughts on “Nu sunt cu nimic mai specială, mă recomandă felul meu de a fi!

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s