Super Blog 2014!

Protejaţi creatura dintre coastele voastre!

tumblr_ne2aa1F1wV1rpldpzo1_500Cel mai de preţ dar pe care l-am primit cu toţii este viaţa. Creatura aia mică, aşa cum îmi place să o consider eu, creatura care se ascunde sfioasă în spatele cuştii dintre coastele noastre şi ne conduce ca un păpuşar dibace. Însă există o bulină neagră, pe care poate divinitatea asta , dacă aşa vreţi să o denumim, nu a luat-o în considerare. Sau poate este conştientă de existenţa ei şi de fapt asta este provocarea pe care ne-a lansat-o. Aşadar…încercarea noastră este aceea de a trăi sănătos şi fără de încercări.

România este ţara tuturor provocărilor. Fie că vorbim despre ţara aflată pe primul loc la numărul de bolnavi de TBC,fie că vorbim de ţara care în perioada anilor 90’ avea cel mai mare număr de copii infectaţi cu HIV ori de una dintre ţările de unde ies cei mai buni doctori. Dar acum…nu voi vorbi despre spitale sau infecţii. Acum vreau să vă vorbesc despre ceva ce ne facem cu mâna noastră: accidentele de maşină. Pentru că…vedeţi voi, suntem una dintre ţările care ocupă, lipsită de mândrie, unul dintre primele locuri la numere accidentelor de maşină. Vi se pare surprinzător? Este suficient numai să verificaţi câteva statistici şi veţi observa că am dreptate.

Şi de ce acest lucru? Numai şi numai din cauza noastră, mai exact a neatenţiei de care dăm dovadă. Câţi dintre voi au carnet de şofer? Câţi dintre voi au întâlnit un moment în care semaforul era mult prea lent? Ori momentul în care aţi primit acel telefon aşteptat chiar atunci când vă aflaţi în trafic? Ei bine…poate mulţi aţi făcut asemenea mie: aţi răspuns de fiecare dată. Însă…aveţi idee care şi cât de mari au fost riscurile la care v-aţi supus? Pe voi, dar şi pe cei aflaţi în maşină alături de voi şi până şi pe cei aflaţi în afara maşinii.

masina
Ei bine, cei de la Toyota şi-au adresat această întrebare, ba chiar au lansat un experiment: ce se poate întâmpla în condiţiile în care răspunzi la telefon sau la SMS atâta timp cât eşti la volan. Ce vă imaginaţi că s-a întâmplat? Ce era de aşteptat…s-au cam încălcat regulile de circulaţie. Cam mult. Aşadar telefonul mobil vă fură şansa de a avea un drum liniştit. Încerc şi eu…asemea celor de la Toyota  să vă conving cât de periculos este pentru voi “curajul de a vă asuma acest risc”.

Cred că fiecare dintre voi, cei care îmi citiţi aceste rânduri luptaţi pentru ceva. Ba mai mult, iubiţi pe cineva cu toată puterea voastră. Ce aţi simţi în momentul în care s-ar întâmpla nenorocirea ca o persoană apropiată vouă să fie găsită pe betonul rece, ca victimă a neatenţiei crude? Pe cine aţi învinui? Cine ar fi încriminatul pentru acest eveniment? Cum ar fi dacă în momentul în care aţi afla că acea persoană a dispărut pentru totdeauna din viaţa voastră a făcut-o din cauza faptului că a acordat 10 secunde verificării unui mesaj. De la muncă poate, ori mesajul pe care l-a primit de ziua ei însă nu l-a verificat.

Oh_Gods..._I_think_I_hate_my_life_now..._What_77b21b30643af49082b660bbb43fca1aŞi acum vă întreb: merită? Merită acele 10 secunde sănătatea voastră? De fapt…sunteţi capabili să îmi spuneţi că v-aţi vinde anii din viaţa ce v-au rămas ori sănătatea pe care o aveţi acum, pentru ca în momentul în care atenţia vă aflaţi în trafic, să verificaţi ecranul devitalizat al telefonului mobil în speranţa unui SMS ori a unui apel nepreluat pe care îl aşteptaţi? Merită ceva de acest gen de provocare, tot ceea ce înseamnă viaţa voastră aşa cum o cunoaşteţi până acum?

Ştiu foarte bine că iubirile valorează ani, iar anii valorează sentimente. Ştiu foarte bine că zâmbetul ori vocea unei persoane poate să readucă bucuria unei anumite zile. Ştiu că totul poate fi pierdut într-o secundă, chiar dacă îţi ia ani să obţii acel tot. Totul fiecăruia, poate fi nimicul altuia. Însă viaţa cuiva este totul pentru persoana respectivă. Preţuiţi fiecare secundă pe care o aveţi căci nimic nu întoarce timpul înapoi. Şi chiar dacă şi acum, din nou,mă întorc aşa cum fac de fiecare dată la medicina asta…vă spun că acele 10 secunde de neatenţie, în cazul în care nu sunt plătite cu viaţa, sunt plătite cu ani din sănătate. De fapt…cu ani întregi de chin. Şi vă spun cu mâna pe inimă: nu merită! Nu merită nimic să vă pierdeţi zâmbetul chiar şi pentru o clipă. Nu merită nimic să fie plătit cu zile în care să staţi ţintuiţi în pat, cu ochii în tavan ori să atingeţi numai cu privirea zăpada de afară. Nu există nicio scuză suficient de puternică pe care să o puteţi invoca pentru ca să compensaţi o pierdere de acest gen.

Aşadar…pe finalul acestui articol vreau să vă lansez chiar şi eu o provocare. Dacă rândurile mele nu au produs nici măcaro provocare în mintea ori sufletul vostru, vă învit să faceţi timp de o zi voluntariat pe ambulanţă. Mergeţi…mergeţi şi fiţi martorii sănătoşi ai unui accident. Sănătoşi din punct de vedere fizic, căci această experienţă vi se va tatua cu o adâncime de nerecunoscut în suflet.

Rămâneţi oameni frumoşi, oameni sănătoşi. Viaţa voastră nu merită nici măcar o altă viaţă, mai ales cateva secunde de neatenţie. Poate că uneori vă bazaţi pe o maşină bună care să vă scoată din necaz, însă mai bine v-aţi gândi dacă maşina aia se bazează pe voi să o menţineţi întreagă. Aveţi grijă de creatura aia mică numită viaţă , creatură pe care aţi primit-o în dar şi nu vă oferiţi ocazia pentru a-i distruge casa.

supernatural___save_a_life_gif_set_by_rautayrtti-d5ic433

Articol scris pentru Super Blog 2014!

Advertisements

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s