Super Blog 2014!

Cafeaua…cu tot ceea ce este şi promite ea!

Am spus de multe ori că tot ceea ce îmi doresc este să îi dau acestui blog o “faţetă” cât mai personală cu putinţă! Dar nu aş putea nicicând să fac acest lucru dacă nu sunt sinceră cu voi! Cei care mă cunoaşteţi, mă ştiţi ca pe o imagine a nebuniei. Amalgamul acela…din fiecare lucru anormal, râzând mereu, cu gura până la urechi, încercând să înveselesc pe oricine din jurul meu. Mă ştiţi…acea tipă roşcată şi creaţă, din banca a treia care mereu vorbeşte cam prea tare. Mă ştiţi…şi pe mine, şi mapele mele colorate ori pixurile în toate nuanţele curcubeului. Cunoaşteţi foarte bine şi acele zeci de stikere care parcă îmi cuprind toată viaţa, fie că vreau ori nu. Dar…mai mult decât atât…mă ştiţi purtând mereu în mână termosul… Licoarea mea, poate zona mea de energie la purtător, poate esenţa mea. Cafeaua mea!

tumblr_naklucPHBC1qj4315o1_500

Mă gândeam zilele trecute cât de mult am avea de câştigat dacă s-ar inventa un mijloc suficient de puternic cât să ne ofere zile perfecte. Ori dimineţi perfecte! Dar chiar şi aşa…să ştii că undeva în confortul casei tale se ascunde o bucată din această posibilitate? Unde? Ar trebui să privim atenţi în bucătărie, pe raftul de lângă bufet. Da! Mă refer la maşinăria aia mică ce reuşeste să te trezească în fiecare dimineaţă.

Tocmai ce am realizat cât de mult sunt dependentă de această licoare. În toate formele ei. Neagră, cu lapte, cu miere şi nu zahăr, cu câteva bucăţi de scorţişoară. Oricum aţi dori. Capuccino, frape, expresso …totul. Dacă aş primii un bănuţ de fiecare dată când am fost salvată de mirosul dulce al cafelei…cred că aş deţine jumătate din oraş.
Nu este vorba că te trezeşte la viaţă. Nu este nici măcar ideea că poate să îţi mişte neuronii mai repede decât o fac ei înşişi. Contează numai ceea ce credem noi. Cafeaua, cu tot ceea ce este şi promite ea, ne face să zâmbim dimineaţa.

anigif_enhanced-22241-1403197828-9Am primit de curând un cadou. Un expressor de cafea, un expressor Phillips ca să fiu mai exactă. Tatăl meu l-a descoperit în timp ce cutreiera internetul pe pagina unui magazin online.  Am fost puţin cam sceptică la început. Şi e şi normal, nu? Studentă, poate uneori prea ocupată să îmi încropesc ceva de mâncare însă cu cafeaua mereu la purtător. Aşa suntem toţi. Oriunde ne vedeţi, fiecare dintre noi deţine o mică rezervă de cafea. Am spus acum ceva timp că licoarea asta este drogul nostru. Este un placebo, suntem convinşi de asta. Însă nu putem să ne privăm dimineţile de cele câteva guri de cafea. Parcă odată ajunsă în sistemul nostru începe să tragă sforile pentru o zi complet diferită. Din momentul în care nările ne sunt invadate de aburii temători, zâmbim! Ne aranjăm părul ciufulit şi ne îndreptăm somnoroşi către baie.

Expressorul îşi va face singur treaba, doar este cel mai priceput la asta.

Partea interesantă este că acea cafea-pe-jumătate-lapte care îmi marchează mie începutul unei zile nu este suficientă. Dar nici pentru prietenii mei. Proaspăt antrenaţi în jocul unei alte zile ajungem pe culoarele spitalului. Acolo, o altă cafea cere să fie băută. De ce? Poate pentru că aşa este totul mai simplu. Cafeaua aia ne aproprie şi dă o şansă neuronilor noştrii. La masa rotundă din sala de curs, păhăruţele de la automatul din colţ îşi găsesc mereu locul. Acum, fie că este Latte Macchiato, ori expresso ori o simplă cafea cu un strop de zahăr, parcă ECG-urile devin mai clare.

Nu vreau să par ipocrită, însă una dintre cele mai bune prietene ale noastre este cafeaua de dinainte de cursul de la ora 7 seara. De ce? După o zi plină de ore în spital , urmată de vreo 3 cursuri prin colţuri diferite ale oraşului şi vreo 2 covrigi ciuguliţi pe fugă, cel mai bun sigiliu rămâne tot Ea! Din nou, alte păhăruţe de plastic, de data aceasta însoţite de căpăcele albe , ne încântă simţurile.

tumblr_inline_mrsh27bTPS1qz4rgp

Aşa cum spuneam mai devreme: aşa suntem toţi. 100 de oameni, fiecare dintre noi zilnic ne anesteziem. Sau aşa făceam. Căci de vreo săptămână jumătate, mai exact, din momentul în care acel expressor a ajuns în bucătăria mea, lucrurile s-au schimbat. Sau nu….ar fi mai coresc să spun că s-au intensificat. De ce? Pentru că acum cafeaua boabe este măcinată chiar în casa mea.

77530f71b977fe6368f92b6a546ef478Vă daţi seama ce parfum ne îmbie garsoniera. Dar, după cum vă imaginaţi, lucrurile bune nu vin niciodată singure. Până acum, la ora 6 dimineaţa eram doar două suflete în bucătărie. Grăbite, nerăbdătoare, aşteptam să fim înghiţiţi din nou de cazuri din ce în ce mai interesante. Ştiam că în faţa noastră se deschide o zi plină. Însă, acel moment, acele câteva zeci de minute puteam să fim numai noi doi. Să pregătim un mic dejun rapid şi apoi să povestim aventurile din noaptea ce tocmai a trecut. Pentru că…vedeţi voi, se întâmplă foarte des ca nopţile să fie trăite pe jumătate împreună. Ba chiar, în acest nou an se pare că ne întâlnim dimineaţa numai când unul se trezeşte iar celălalt se întoarce de la gardă. Dar este frumos. Este cam singurul moment în care putem să ne privim în ochi, fără grabă şi să savurăm un strop de linişte. Sau…aşa era până acum. Căci, aşa cum încerc să vă spun, de două paragrafe încoace, din momentul în care acel expressor a pătruns în casa mea dimineţile sunt pline. O singură dată am avut ideea de a îmi umple termosul cu ceva cafea căci eram mult prea în întârziere. Dar acel termos, în ziua respectivă a fost asaltat de cei 5 colegi de grupă. Şi de atunci, dimineaţa, în fiecare zi la orele 6 şi 20-6 şi 25 de minute se aude un ciocănit uşor în uşă. Temător parcă, dar dornic de cafea.

Ei bine…de atunci cafeaua noastră nu se bea numai în doi, din moment ce avem parte de atâţia oameni. Bunul nostru expressor, cafeaua proaspăt măcinată, a devenit ligandul unei prietenii lungi. A devenit o chemare către destăinuiri şi trăiri care de care mai diferite.  Credem noi în multe căci multe suprize ne sunt date zilnic să întâlnim, dar nu am crezut niciodată că voi avea parte de asemenea dimineţi.anigif_enhanced-30201-1400116435-15_preview

Ştiu că poate am vorbit prea mult pe acest subiect. Dar în momentul în care tema este să discuţi despre un lucru care înseamnă atât de mult în viaţa ta, când ţi se spune să te gândeşti ce momente ţi-a fost dat să trăieşti datorită unei aparent, inofensive căni de cafea, 1000 de caractere sunt prea puţine. Cafeaua a fost martora începutului poveştii mele de iubire, iar acum parcă automatul de la Etajul 3 de pe secţia de Chirurgie spune acelaşi lucru. Tot cafeaua este vinovată pentru excesul de zel de care dau zilnic dovadă, ori de curajul din acea dimineaţă când, la ora 3 eram gata să fac câteva suturi dupa 3 ore de operaţie.  Cafeaua a fost dintotdeauna inspiraţia mea în momentul în care am vrut să scriu ceva. Chiar şi acum, lângă mine stă aburindă o cană plină şoptindu-mi să mă apuc deja de patologia şi tratamentul Hipertensiunii.

b4cd5272146e48af099f74f3a88040f8Trebuie să o ascult, căci dimineţile mele se bazează pe zâmbetul ei.

Vă urez tuturor o asemenea zi!

Articol scris pentru Super Blog 2014!

Advertisements

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s