Uncategorized

“O chestie care parcă gândeşte singură maică”

V-aş spune acum atâtea lucruri despre mine, dacă aş ştii că toate acestea vă vor face pe voi, cei care mă citiţi să mă cunoaşteţi puţin mai mult! V-am povestit cât de mult îmi doresc să mă mut cu Viaţa însăşi, cât de mult îmi doresc să rămân mică. Aţi înţeles?

tumblr_mj0ynx0EBN1s6uj5eo1_500Dar nu ştiţi ceva despre mine. Încă. Fiecare obiect din casa mea are o poveste. Însă…unul dintre cele mai încărcate de amintiri este televizorul. Surprinşi? Prea bine, este unul care pare o declaraţie convinsă a tehnologiei şi altul cel care zace tăcut, având alături numai compania cărţilor. Dar ambele mă determină  să mă gândesc întotdeauna la copilăria mea.

Îmi aduc aminte cum bunica îmi povestea de bucuria ce o simţeau prietenii ei când se adunau, o dată pe lună pentru a privii o anumită emisiune la televizor. Apoi îmi aduc aminte de primii mei ani din viaţă, atunci când un televizor imens, cu un ecran de 2 ori mai mic decât toată porţiunea din spatele lui, alb-negru, reuşea să mă capteze suficient cât să încep să visez. Dar eram copii atunci. Pentru noi , pe vremea aceea casa era casă şi masa era masă. Vă sună cunoscut? Ba deloc. Şi poate că aceasta era frumuseţea acelei perioade. Visam mai mult , oameni buni. Mai adevărat. Da eram mai simplii…dar eram şi mai sinceri. Mai uşor de înduioşat. Cu toţii. Pentru că tehnologia nu făcea decât să ne ofere calea, în alb negru urmând ca noi să fim cei ce ne coloram existenţa. Exact aşa cum ne doream.

tumblr_mh3cr9WatN1rhltf7o1_400Filmele cu cowboy…pfff bucuria bunicului meu! Găsea o aşa libertate şi un anume grad de supremaţie în acea lume încât mă simţeam ca şi cum m-am născut în perioada greşită. Apoi…a apărut televiziunea color. „Minunea evoluţiei ăsteia”, parcă şi acum o aud pe străbunica zicând.

Şi puricii aceia! Vă mai amintiţi puricii?

tumblr_ltnm40GRGz1r5qrimo1_500Şi…dacă m-aţi fi auzit atunci aţi fi înţeles cât de mult îmi doream să rămân acolo. Exact în acel moment. Şi să trăiesc o eternitate în lumea aceea cu cowboy şi jazz, toate desenate în contur alb negru. Dar timpul nu stă în loc. La propriu! Aşa că televizorul cel vechi este acum regele garajului, sub un maldăr de cărţi de medicină. Iar locul lui, în biblioteca bunicilor a fost luat de “o chestie care parcă gândeşte singură maică”.

Maică…vorbesc despre un TELEVIZOR. O mică minune, elegant precum o balerină logoargintie! Este îmbrăţişat de o ramă atât de subţire încât uneori ai impresia că pluteşte. Dar adevărul este că el face să plutească până şi pe cel mai mare neîncrezător. L-am achiziţionat de la un magazin online pe unde se pare că am ajuns să navighez printr-o totală minune fix în perioada de reduceri.

Trebuie să recunosc că la început mi s-a părut că toată această minune se ascundea în spatele unei etichete cu un preţ prea mare pentru cât eram eu dispusă să cheltuiesc. Dar…dacă în descrierea lui ar fi fost adăugate câteva cuvinte care să îţi explice exact ce îţi va sosi acasă în momentul în care ajunge această achiziţie, garantez că fiecare dintre voi vă veţi îndrepta grăbiţi către calculator. Cumperi nu un televizor ci o realitate. Cumperi nu numai acea minune pe care străbunica mea mi-o şopteşte zilnic, însă ajungi să cumperi un strop de natură, ori un adevărat colţ al unei lumi aparte.

res_aafe4bebc0a1d3d53fc644bc57aecbb2Depinde doar de canalul pe care îl urmăreşti. Dar cert este următorul lucru: cumperi, odată cu acest televizor tehnologie pură. Eu sunt convinsă nu numai de acest lucru ci de bucuria şi surprinderea pe care a adus-o în casă. Imaginaţi-vă numai atât! Acest pachet vine alături de două perechi de ochelari 3D. Ei bine…ghiciţi cine a fost prima persoană care i-a încercat? Bătrâna mea bunică. Şi filmul? Ei bine…am ales unul SF dar cu multe elemente suprinzătoare, cu flori gigantice , plante felurite şi animale din alte lumi. Puteam să văd, din spatele ochelarilor, chipul bunicii mele care se însenina de uimire, din ce în ce mai mult. Suprindere. “O chestie care parcă gândeşte singură maică”! Cam aşa!

Să continui să îl laud puţin mai mult decât am făcut-o până acum? Claritate excelentă şi dotat cu una dintre cele mai fluide imagini posibile! Calitatea asta Ultra HD de la Philips chiar este ceea ce se laudă a fi. Nu ştiu nici eu multe în materie de tehnologie dar pot observa cât de mult facilitează orice mişcare şi cât de mult timp îţi oferă. Timp? Da timp! Chiar de pe televizor mă pot conecta la orice reţea de socializare sau pot purta conversaţii de ore întregi pe Skype. No…încercaţi să egalaţi asta. Ca să nu vă mai vorbesc despre calitatea imaginii. Un amalgam de realism, adâncime şi contrast. Iar rezultatul? O experientă a vizionării 3D ca niciunde. Şi un alt punct forte? Veţi avea parte de toate acestea chiar în mijlocul casei voastre. Unde aţi putea găsi mai multe? Poate într-un alt secol. Viitor, bineînţeles.

Acum…că tehnologia evoluează uneori înspre mai bine şi că ne poate dărui suprize ca aceasta, vă daţi seama că este posibil. Şi nu numai este posibil, ci chiar se întâmplă. De jur împrejurul nostru şi se poate întâmpla chiar şi în casele noastre. Ajunge numai un click.

Un singur lucru îi lipseşte. Amintirile. Da…tehnologie. Da….evoluţie. Da …perfecţiune.

tumblr_lr8ltbWOWS1qbsjqno1_r2_500Dar nu are anii ăia înghesuiţi cu zecile în spatele ecranului. Uneori, în copilăria mea credeam că toată bucuria pe care o oferă o asemenea maşinărie se ascunde noapte de noapte în spatele ecranului. Aşa îmi spunea străbunicul meu zâmbind plin de înţeles. Toată copilăria mea, toţi anii în care am crezut în nebunia acelor vremuri, toată imaginaţia, toate culorile create şi aşezate tacticos pe chipul unui desen animat sau pe o floare ruptă de un cowboy pentru a fi dăruită iubitei…toate sunt înghesuite în spatele ecranului acelui televizor care acum îmi poartă pe umeri cărţile. Şi toate prieteniile bunicilor, toate filmele lui Marilyn Monroe, toate zilele acelea colorate în alb negru, sunt acum capsate în spinarea timpului.

Vreau să vă bucuraţi de toată libertatea pe care ne-o oferă acum evoluţia. Vreau să priviţi şi voi un documentar despre pădurile tropicale şi să vă simţiţi liberi precum păsările exotice. Vreau ca numai un clipit să vă despartă de un dans acvatic cu delfinii. Vreau să simţiti şi voi cum  numai un pas se află între voi şi vârful celui mai înalt munte. Să simţiţi toropeala deşertului sau frigul unor ierni. Dar să dispară totul rapid…căci sunteţi în permanenţă înconjuraţi de un confort aparte. Confortul şi linistea pe care vi le oferă casa în care locuiţi, împânzită acum de oamenii dragi sufletelor voastre.

Aşadar….libertate totală, cu preţul unor amintiri care trebuiesc reconstruite. Realism şi evoluţie! Cam astea sunt cuvintele care îmi cresc în minte atunci când vorbesc despre televizor( fie că este vorba despre minunea din biblioteca bunicilor, ori de piticul care stă în garajul vechi şi el).

Evoluaţi,dar nu uitaţi să visaţi enorm, colorat în nebunie şi sentimente!

780599

Acest articol este scris pentru Super Blog 2014!

Untitled

Advertisements

2 thoughts on ““O chestie care parcă gândeşte singură maică”

  1. Lasa mai, nostalgico, (scuze caco.) ca or sa conecteze ei televizoarele la neuroni, si o sa poti vedea, impreuna cu cei din jur, amintirile pe un ecran led, poate 3d. Asa o sa ne amintim lucruri pe care nu ni le mai amintim.

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s