Super Blog 2014!

Din nou în lumea Super Blog!

tumblr_m6lvr47iv21qd4q01o1_500

Te rog delicat: nu te lepăda! Aşa încercam să îmi conving inspiraţia în ultimul timp. M-a ascultat? Rămâne de văzut!

A fi  parte din ceva vine la pachet cu a fi responsabil de ceva sau de cineva. Asta am învăţat-o de curând, atunci când m-am văzut prinsă între paginile unei poveşti din care îmi este prea teamă să evadez. O poveste din care poate nici nu vreau cu adevărat să plec. Ideea este că tot ceea ce încerc să fac acum, tot ceea ce încerc să construiesc este ca să îmi dovedesc mie că pot evolua silabă cu silabă. De ce? Pentru că eu plec de la un ansamblu ca să reuşesc să înţeleg ce se ascunde în catacombele unui mister. Fie că este vorba despre inspiraţia mea, fie că discut despre ţeluri sau iubiri. Cum? Fiind parte din lumea celor din SuperBlog. Ediţia din 2014, ca şi cea din 2013, sper să îmi ofere aceleaşi satisfacţii, aceleaşi provocări şi mister în cantitate egale.

Dar…draga mea inspiraţie, de acum te chem.

Fie că vrei sau nu să îmi răspuzi, trebuie să ştii câteva detalii:

Parfumul tău s-a cocoţat de dimineaţă pe dulap

Şi de acolo, de fiecare dată când mă simt singură mă îmbrăţişează.

Muzica ta a rămas ascunsă în lumânările parfumate de pe marginea căzii,

Iar tricoul tău stăpâneşte întregul meu pat.

Ţi-am spus că sunt în stare să îţi dăruiesc candelabre de argint,

Şi muzică veche şi cărţi poştale şi şoapte culese cu atenţie dintre temerile mele.

Ţi-am spus că aş vrea că îmbătrânesc alături de tine,

Peste toate aceste mile ce ne despart.

Ţi-am spus că vreau să cutreieram împreună prin viaţa asta,

Poate am putea să ajungem ca statuile de sticlă ale zeilor greci.

Poate am reuşii să beatificăm steaua din piepturile noaste, pentru că…

Iubito, în piepturile noastre pulsează aceeaşi stea.

Am sperat chiar că….îmbătrânind alături de tine, am putea lua viaţa de la capăt.

Nu te lepăda! Nu te lepăda de mine şi nu te lepăda de iubirea şi carnea noastră. Fiecare strada îşi stinge luminile şi fiecare zeu al Olimpului îşi găseşte sfârşitul însă noi, noi ne conturăm preludiul de secole şi în fiecare zi ne aruncăm în mare. Ne amestecăm trupurile fără să mai ţinem cont de ce se naşte din noi. Dacă sarea de mare ar săpa în carnea noastră am devenii doar nişte peşti fosforeşcenţi, în plină putrefacţie. Însă pare-se că sarea nu se curăţă de pe inimile noastre aşa cum nici amintirile nu se rup din noi.

Nu te lepăda de mine căci îl tot rog pe Dumnezeu să te aducă deasupra teilor. Ce ar trebui să mai spun atunci când realizez că tu eşti cea mai bună parte din mine?

Să înceapă joaca din cuvinte şi bucuria articolelor propuse!79730l4d8pj2fyu

Articol scris pentru înscrierea în Super Blog 2014!

Advertisements

One thought on “Din nou în lumea Super Blog!

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s