Uncategorized

Introspecţie

5b4c7dd352475e4f88e4b8d23d73734cCum ar trebui oamenii să reacţioneze în momentul în care descoperă că minunatul lor cont de economii de fericire, vise şi alte chestii asemnătoare este pur şi simplu gol? GOL! Nu tu o dobândă sărăcăcioasă…nu tu nimic. Fericirea e ca un tatuaj pe faţă. Nu se poate ascunde nici măcar atunci când clipeşti. Nici măcar atunci când plângi, pentru că ştii că la un moment dat…după atâta plâns acolo va izbuti să răsară ceva din paleta ta de culori.

Oamenii ar trebui să ştie când să plângă. Şi ar trebui să o facă numai atunci când sunt siguri că au la purtător suficientă fericire cât să şteargă orice urmă de durere. Sau…ar trebui să înceapă să se roage mai mult. Uneori am impresia că oricât de mult m-aş ruga este ceva ce nu fac aşa cum trebuie. Altfel…Dumnezeu m-ar auzi, nu?

  • “Bună Doamne, ce mai faci? Nu am vorbit de atâta timp… Îmi este teamă, Doamne. Îmi este teamă să plâng acum căci nu cred că mai am suficientă fericire în cont. ”

Dă-mi o dobândă mai mare, nu?

Cum să reuşesc să storc acum un strop de fericire şi linişte dacă eu vreau să cânt dar nu pot vorbi? Cred că sunt genul ăla de persoană care se dedică total fericirii. Am cunoscut-o, o iubesc şi o vreau mereu în viaţa mea, chiar şi atunci când plouă! Mai ales atunci !

Aţi avut momentele alea în care să vă treziţi dimineaţa şi să nu simţiţi nimic? Nimic! Nu tu un strop de pasiune, de dorinţă de a face ceva, nu tu inspiraţie să scrii….căci asta iubeşti cel mai mult. Să nu ai nici măcar pofta de cafea, de viaţă! Mă gândesc că poate ar trebui să învăţ o limbă nouă. Sau să plec într-o altă ţară. Să las lumea să simtă dorul pentru mine. Acelea sunt momentele în care sunt îngrozită. Şi se pare că ăsta este unul dintre ele.

M-aş gândi să plec tocmai atunci când nu este cineva care să mă roage să nu plec.  Cred că am nevoie să plec…până când noul an m-ar prinde într-un loc pe care nu îl cunosc.

Cât mai am până la graniţa cu mine? Să accept că ne certăm “ca chiorii”, că ar trebui să creştem împreună, să trăim împreună ca să fim fericiţi. Să ardem, să ne purificam, să devenim nu o umbră a ce am fost ci întruchiparea a ce vrem să fim.

Pentru ce îi mulţumiţi lui Dumnezeu, atunci când cutezaţi să vorbiţi cu el? Şi drept cine vă daţi? Ce cuvânt vă descrie cel mai bine acum?

” Doamne, dă-mi o dovadă că mai sunt eu!”

Advertisements

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s