Uncategorized

Normalitatea se ascunde prea bine pentru unii dintre noi

IMG_537056843252480[1]O iubesc! Ea îmi dăruieşte într-o clipă cât 100 de vieţi mi-ar da în toată existenţa lor. Ea mă iubeşte…ştiu asta. Vrea totul de la mine, îmi vrea prima clipire de dimineaţă, îmi vrea ultimul gând seara. Toate lacrimile mele…toate pentru ea sunt. Fiecare zâmbet al meu naşte numai de la sânul ei. Toate culorile pe care le port pe trup, tot pentru ea sunt. Fiecare succes, fiecare supărare…totul meu se pierde zi de zi în Ea.

Nu-mi aparţine, dar puţini suntem cei care ne-am dori să trăim în interiorul ei. Sălăşluirea pe cotloanele pe care ni le pune la dispoziţie, căutarea dis-de dimineaţă a sensurilor, ţigările fumate “pe repede înainte numai datorită ei”…. Nu suntem mulţi cei capabili să ne aruncăm într-un aşa hău dar îmi place să cred că eu am acest curaj. Nu pentru că nu mi-a mai rămas nimic de făcut aici ci pentru că tot ceea ce sunt eu se răsuceşte în jurul acestei întunericimi….aşa cum o văd oamenii normali.

Normali pentru că nu se simt vii într-un loc în care îi pivesc pe alţii murind. Normali pentru că preferă să stea visând în pat, ameţiţi de parfumul unei cafele proaspete în loc să alerge cu noaptea la braţ pe culoare albe ca minţile celor adăpostiţi aici. Normali pentru că preferă să-l citească pe Dostoievski, Hardy, Whitman sau câţi alţii în loc de a savura paginile pline de semne şi simptome.

Nu zic că sunt dependentă de locul acela plin de pilule secrete care iau cu mâna durerile de orice fel. Nu zic că nu mi-aş pierde zilele pe o terasă undeva la ţară, înconjurată de câmpii şi cai şi cărţi cât pentru toată viaţa ce mi-a rămas. Nu zic că dimineţile nu devin mai fascinante fără licoarea neagră dar plină de savoare. Nu zic că eu nu sunt una dintre oamenii “normali”, dar spun că tare-mi mai place să evadez din normalitate.

Şi cum mai bine aş putea să fac acest lucru decât prin a fugi spre ceea ce unii nu iubesc?

Vorbesc în prea multe rânduri şi cu prea multe ocazii de viaţa asta în spitale. Viaţă care se trăieşte cu speranţa zilei de mâine şi cu o cantitate consistentă de emoţii în buzunarele halatelor. Viaţa aia pe care aş lua-o acasă căci mă face atâta de fericită dar pe care sunt conştientă că trebuie să o separ de viaţa mea.

Aşa că…singurul lucru care-mi rămâne de făcut este să mă mut undeva cu visele mele şi aspiraţiile sufletului meu, fără a mai încerca să văd dacă sunt persoane capabile să iubească aceleaşi nebunii ale sufletului meu. Poate că nu ar trebui să încerc să înţeleg ce mă atrage fără scuze în vâltoarea asta ci pur şi simplu să primesc totul cu braţele deschise si cu zâmbetul pe buze. Şi ochii larg deschişi pentru a nu pierde niciun moment din toată curgerea asta turbulentă care mă cuprinde din interior şi mă macină.

Iubind medicina…cred că iubesc câte puţin din tot, fie că sunt lucrurile care vă fac şi vouă pielea de gâină sau cele care vă înspăimântă.

Ceea ce mă bucură la finalul zilei este să văd că mulţi dintre voi citiţi rândurile unui om anormal cu pretenţii de normalitate.

Advertisements

3 thoughts on “Normalitatea se ascunde prea bine pentru unii dintre noi

  1. Îmi place mult cum scrii. Daca nu intrai pe pagina mea, nu mă puteam bucura de rândurile pe care le citesc acum. Așa că, mulțumesc că ai făcut-o! Întotdeauna e o onoare să dau peste oameni atât de frumoși!

    1. Iar eu întotdeauna mă emoţionez când citesc aşa rânduri de la persoanele care mă vizitează. Sper, draga mea să revii mereu cu zâmbetul pe buze, iar dacă nu va fi să te regăsesc plină de bucurie , sper să îţi dăruiesc eu zâmbetele atât de necesare!

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s