Super Blog 2013!

Întregul meu vis….la un click distanţă!

new-york-arial-largeNu mi-am înţeles dorinţa de libertate şi nici nu am ştiut să îmi apreciez maturitatea şi propria putere până când nu am fost pusă faţă în faţă cu o adevărată aventură pe Tărâmul Făgăduinţei.  Auzisem vorbindu-se de toate avantajele acestui program work and travel, simţisem bucuria prietenilor mei care au avut parte de această experienţă şi văzusem plină de uimire că fiecare dintre ei a fost extrem de încântat. Aşadar sosise în sfârşit timpul să încerc şi eu! Mi-am luat inima în dinţi, am completat cererea de înscriere online( este la îndemâna oricui) şi am aşteptat nerăbdătoare un răspuns.

Nu a trebuit să mă lupt mult timp cu emoţiile pentru că răspunsul a fost extrem de promt! Mi-am câştigat cu un singur click o experienţă de trei luni în minunatul oraş al visurilor mele: New York. Nu am uitat niciun moment că trebuie să îmbin munca cu frumuseţea acestei noi lumi, iar CND turism mi-a pus la picioare şi acest aranjament. Urma să lucrez ca stagiară pe pediatrie – neonatologie în inima spitalului Lenox Hill Hospital. În inima New York-ului. Click cu click visele mele deveneau realitate! Să pornim la drum, cu visele în inimă şi excursia pusă la punct!

Îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri. Tocurile mele se încrustau temătoare în podeaua aeroportului iar roţile trolerului îmi cântau “ bine ai venit”. Apoi…te-am văzut pe tine! New-York-ezul meu…te schimbasei atât de mult. De fapt…nici nu se putea altfel. Oraşul ăsta, întreaga lume se concentra la picioarele sale… aşadar şi tu, printre mulţi alţii te-ai americănizat. Mi-a plăcut! Mi-ai părut altfel. Nu mai era nimic din studentul temător care acum 2 ani a plecat cu acelaşi program pe Tărâmul Făgăduinţei. Acum…devenisei bărbat. Îţi lăsasei un început de barbă, cămaşa albastră se plia superb pe trupul tău de zeu grec iar inima părea că îţi pulsează de dor, prinsă în cravta devenită o veritabilă cingătoare.

Credeam….credeam până în momentul în care am coborât din avion că este totuşi prea devreme să iau această cale. Dar se pare că oraşul ăsta este capabil să se plieze pe oricine. M-am simţit într-o secundă de parcă eram exact în locul în care ar fi trebuit să fiu. Acum…sintagma cu “ omul potrivit la locul potrivit ” încetase să mai fie doar o suită de cuvinte frumos aşezate. Madison_Square_Park_from_Above_at_Night_New_York_City

M-ai îmbrăţişat de parcă întreaga noastră lume ajunsese într-un final exact în locul în care speram să fie. Visele noastre intrau pe făgaşul sperat. Eu , tu , New York-ul şi spitalul viselor noastre. Totul, dar totul urma să fie aşa cum am visat pentru următoarele 3 luni.

Primul lucru pe care am vrut să îl fac a fost să vizitez locul care urma să îmi fie templu pentru perioada care urma: Lenox Hill Hospital. Era de asemenea şi locul în care tu îţi creionai existenţa. Aşezat tacticos în apropierea renumitului Central Park spitalul ăsta părea ( chiar dacă nu vă vine să credeţi ) un adevărat petec de rai.

–          Iubito…oraşul îngerilor este pregătit să ţi se aştearnă la picioare!

Atât am fost capabilă să aud. Apoi…lumea mea a căpătat cu fiecare pas un nou sens. Am coborât îmbrăţişaţi pe Fifth Avenue până am ajuns în Central Park. Aici…m-am simţit de parcă eram invadată de imaginea New York-ului din Sex and the City. Credeam că aveam tot. Iar acum urma să fiu pe urma toturor celor care la un anumit moment din viaţa lor s-au dăruit oraşului. Urma să străbat E 34th street, unde voi vedea Empire State Building, unde mă voi simţi într-adevăr ca şi cum lumea pe care visasem să o deţin îmi va fi pusă la picioare ca o carte deschisă. Urmam să devin regina tuturor ţelurilor mele!

–          Iubito…fără doar şi poate, New York-ul înseamnă….

TIMES SQUARE!!! Mi-am auzit sufletul strigănd acest nume de undeva din interiorul meu. Am simţit frânghii nevăzute care mă atrăgeau în mulţimea de oameni. Acolo…în mijlocul acelui muşuroi mereu viu m-am simţit mai puternică şi mai plină de viaţă decât niciodată. Până în acel moment nu mai simţisem că lumea din jur mă poate influenţa atât de mult. Mă oprisem în mijlocul lumii şi priveam. Atât. Priveam şi trăgeam în piept acea forfotă. Oraşul, proaspăt iubit devenit al viselor mele îmi injecta viaţă în vene. images (1)

Rockefeller Center, Brooklyn Bridge, Statuia Libertăţii, Metropolitan Museum of Art…toate şi fiecare dintre ele urmau să  devină decoraţiunile casei mele pentru 3 luni. Zilele din aventura mea curgeau una după alta. Nicicând nu am încercat atâtea sentimente adunate într-o singură lună. Dimineţile începeau în zorii zilei, cu lumina soarelui aşezându-se zgribulită pe chipul nou-născuţilor. El, venea zilnic în aripa mea de spital, cu mâinile înfierbântate de o cafea cu extra zahăr şi extra spumă dar mai ales cu un extra zâmbet pe chip. Simţeam…că îmi pot cheltui întrega viaţă în acest fel.

Cel mai plăcut sentiment era dat de evadările după gărzile de noapte. La 4 dimineaţa ne îmbrăţişam ca doi adolescenţi pe o bancă din Central Park. Aşteptam. Ne sărutam. Poate că aşteptam să răsară soarele pentru că vroiam să îl conjurăm să mai aştepte. Şi…ne sărutam pentru că vroiam să convingem destinul că Acela este drumul nostru. Evadasem din planurile sale. Iar însuşi destinul era liber să se concentreze asupra altor suflete.

Seara …Times Square mă revitaliza.

New York @ NightNu pot să vă explic mai multe. Când eram obosită era suficient să respir forfota aceea de oameni şi viaţă pură. Mă vindeca din interior. Când eram tristă…era suficient să privesc Statuia Libertăţii şi îmi aminteam că trebuie să continui să lupt. Când nu mă mai regăseam pe mine…mergeam pe Brooklyn Bridge şi priveam apa care îşi urma grăbită calea. Apoi…priveam spre spital. Apoi spre El. Şi mă regăseam pe mine. Iar viaţa pe care mi-o doream mă îmbrăţişa din nou. Cuminte aşa cum o pierdusem. Plina de iubire aşa cum mi-o aminteam.

Mă simţeam în al nouălea cer! Ce spun aici? Ba…al 11-lea cer! De fapt…nu există încă un cer care să vă dovedească cât de bine, cât de “acasă” mă simţeam. De fapt…dacă aţi ajuns vreodată să vă împliniţi un vis, vă daţi seama ce simţeam. Dintr-o dată am evadat din mica mea garsonieră de la periferia Braşovului, printr-un simplu click…şi am ajuns să privesc clădiri care sfidau cerul. De la studenta care alerga înebunită după autobuze cu cărţile alunecându-i de pe braţe, acum am devenit stagiara privită cu încredere în mijlocul unuia dintre cele mai frumoase spitale pe care puteam să mi le doresc ca şi viitor loc de muncă. Iar El îmi era alături. După un singur click am ajuns în universul lui Carrie şi Miranda şi Samantha, într-un moment coboram pe Fifth Avenue cu al meu Mr. Big la braţ. Parcă trăiam propriul meu serial de succes. Vă spun…nu puteţi înţelege până când nu vă veţi lăsa voi înşivă pradă acestei lumi.

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2013!

new-york-arial-large

Advertisements

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s