Super Blog 2013!

Chip de porţelan, mâini ferme şi inimi de aur

–          Te-am urât din prima clipă în care am fost nevoită să îmi împart existenţa cu tine. De fapt…urăsc totul la tine. Fiecare moment în care te privesc, fiecare moment mă face să fiu puţin mai dezgustată de tine, de mine. În fiecare moment în care stau liniştită şi mă plimb pe hotarele conacului lui Catherine şi Heatcliff te simt acolo! Acolo, asupra mea, mereu privindu-mă. Niciodată dar niciodată nu credeam că voi putea scăpa de prezenţa ta apăsătoare.

Toate aceste lucruri au fost spuse de Ea, cu privirea aţintită în oglinda de cristal şi cu un risus sardonicus pe chip. Privind-o puteai descoperi dinamul toturor frământarilor sale. Privind-o…puteai vedea o fată mişcată de evenimentele din viaţa ei. Puteai vedea o persoană care se luptă să meargă mai departe însă nu ajunge niciodată la capătul drumului, o pasăre subterană care tânjeste după lumina iubitului său Soare.

–          Chiar urăsc totul la tine. Ai fost lângă mine atunci când am intrat la facultate. Mi-ai săpat în carne atunci când am fost la prima mea operaţie. Mereu acolo, pulsând, cu o viaţă pe care nu o pot înţelege, cu o putere a cărei sevă nu înţeleg de unde izvorăşte.

6c00d95daba4d721c48f80598ad62854Calea este simplă, copila este cea care nu o găseşte.

–          M-am săturat cu adevărat! Am găsit undeva nişte produse magice, renumite pentru rezultatele pe care le oferă: cele de la Farmec. Nu cred că ai auzit de ele, nu e aşa? Nici nu trebuie. Marile războaie au fost câştigate prin prezenţa elementului surpriză. Asta am şi eu acum, în lupta cu tine. O să consider că sunt Napoleon în acest război. Pentru că, da! A devenit un război. Trebuie să fac rost de un produs pe care să îl pot folosi zilnic, dimineaţa şi seara, zilnic contra ta! Un produs care nu numai să reuşească să mă scape de Tine, ci să mă şi ajute, lăsând în urma lui un ten curat, tonifiat, un ten ca de porţelan.

Tu nu mă înţelegi! Nici eu nu mă înţeleg. Dar vreau să evadez din Mine asta pe care o cunosc până acum, din Mine aceasta pe care o vezi tu numai în episoadele în care ne întâlnim în reflexia asta. Dar ştiu! Nici nu mă vei înţelege vreodată! Nici nu îmi doresc să o faci. Singurul lucru pe care îl accept din partea ta este urma paşilor tăi încrustată pe pielea frunţii mele. Nu mai vreau nimic. Nu mai vreau lacrimi de despărţire, tot ce vreau este ca în urma ta să rămână o pauză în viaţa mea plină de evenimente frumoase. Cred totul. Cu ajutorul lui Gerovital Plant Stop Acnee voi oferi o continuare existenţei mele de dinainte de tine, coş făurit din tot ce este mai rău în mine.

Lucrurile se precipită zi de zi în viaţa noastră. Zi de zi trecem prin momente şi avem parte de  evenimente care într-un fel sau altul ne marchează. Eu ştiu, ştiu că oamenii au puterea să fie măreţie în stare pură. Putem fi şi apusuri de soare puţin bizare, putem fi şi muzele lui Puşkin. Noi putem fi totul,putem reuşi totul oricând ne-am propune asta. Putem fi o clipire de pleoape, visul din care nu ne vom mai aduce aminte, somnul adânc, sentimentele de foc. Putem fi totul, oriunde şi oricând.

Fiecare din noi are încrustată pe piele stingmata proprie. Eu am o stea care sălăşluieşte pe pielea mea, în carnea mea. Dar acum….strălucirea ei este umbrită de o prezenţă născută tot din carnea mea.

Am avut multe momente în care cred că nu am strălucit şi cred că într-un fel este vina bestiei ăsteia care îşi croncăne existenţa de pe fruntea mea. Cred că oamenii, chiar dacă sunt inimaginabil de puternici şi frumoşi….se lasă uşor influentaţi de fizic şi prestanţa persoanelor din jurul lor. Asta ne ajuta să fim cei care schimbă ceva, dar pentru asta trebuie să ne aflăm undeva sus. Atât de sus pe cât ne permite conştiinţa şi puterea noastră.

SurgeonFace1Nu ar trebui niciodată să fim singuri printre cuvinte şi încercări. “Singurătatea este locul de joacă al Satanei”, aşa se spune. Aşa credeam şi eu până să fiu nevoită să fac acea operaţie cu mâinile mele. Ştiam…ştiam că eram privită din toate părţile. Ştiam că fiecare centimetru din mâinile mele, din faţa mea, fiecare gest, totul dar totul era  cântărit îndeaproape. Nu mă puteam concentra. Simţeam cumva că acel element care pulsează pe fruntea mea atrăgea întreaga atenţie şi nu Portacul sau pensa din mâinile mele deşi jucau aşa frumos dansul lor mistic. Simţeam că doctorii îmi priveau fruntea şi nu mâinile care aluneacu ca o adiere pe coastele celui întins în faţa noastră. Nu putem vorbi de un eşec, pentru că nu am avut parte de aşa ceva. Însă atunci mi-am dat seama că oamenii reuşesc tot ceea ce îşi propun atunci când se simt mulţumiţi de aspectul lor.

Pentru această ascensiune…calea ne este deschisă de Farmec. Întraţi şi voi în lumea noastră. Un ten de porţelan, dar o inimă de aur! Aşa vom deveni cerul plin de stele pe care se deschid visele şi speranţele noastre. Aşa vom deveni muzele lui Puşkin şi aşa va continua el să ne încânte cu poezii alese din cele mai ferice cotloane ale sufletului:

“Eu te-am iubit şi poate că iubirea

În suflet încă nu s-a stins de tot;

Dar nici nelinişte şi nici tristeţe

Ea nu îţi va mai da, aşa socot.

Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,

De gelozie, de sfială chinuit.

Dea Domnul să mai fii cîndva iubită

Aşa adînc, aşa gingaş cum te-am iubit.”

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2013! 

Advertisements

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s