Super Blog 2013!

La braţ cu hibridul existenţei mele

1233_8d1e

Ţine-ţi minte asta: cartea nu e vinovată, cerneala e stricată. Timpul nu există în iubire. Noi nu suntem afectaţi de el. Noi ne stingem reciproc. Nu noi suntem vinovaţi ci sutele de argumente vechi şi putrezite. Haide să plantăm o stea, haide să plecăm în vis. Ne iubim dar nu vedem, suntem orbi de orgoliul vieţii pământeşti. Hai să ne iubim şi în altă parte. Nu în altă lume, ci în altă parte a corpurilor noastre. Să ne iubim în imaginaţia noastră. Să începem să presupunem într-o zi o călătorie pe care am face-o împreună. Să ne urcăm în maşina viselor noastre şi să pornim în căutarea perfecţiunii!

„Vocea lor opreşte norii, cântecele lor zguduie apele”
„Vocea lor opreşte norii, cântecele lor zguduie apele şi vânturile. Nu există călător care să uite casa lor.”, scria în secolul al XI-lea Ôe no Masafusa, aşa spun şi eu acum când în sfârşit ascult glasul sutelor de iele din mine. Aceste iele s-au schimbat, s-au metamorfozat în lupi, în câmpii, au devenit hibrizii a ceea ce credeam şi aşteptam de la lumea asta aşa cum o ştiam eu. Mă sperie noţiunea de metamorfoză numai dacă din  ea se naşte un asemenea hibrid, care să mă facă să văd viaţa într-un mod fascinant. Atunci aş deveni dependentă de tot ce mi se oferă.

Mi s-a spus de multe ori că “fericirea este o alegorie, iar nefericirea este o poveste”.

Ei bine…nu! Totul s-a schimbat din momentul în care am permis unei anumite maşini să pătrundă în imaginaţia mea. Când am văzut-o prima dată…am simţit cum retina mea este mutată din loc de tornada iscată de frumuseţea ei pură. Într-o secundă mi-a posedat valurile minţii şi inimii iar de acolo, de la centrul fiinţei mele a început să îmi dicteze călătoria. Poate nu puteţi înţelege ce s-a întâmplat. Nu cred că am găsit cuvintele potrivite în avalanşa asta de entuziasm însă …ştiţi voi? Având maşina asta este ca şi cum întregul meu deşert a fost mutat din loc de o avalanşă de nisip.

toyota-prius-2012-exterior-tme-001-prev_tcm420-1105905Ştiam doar aşa: în doi nicio ploaie nu ne atinge, niciun vânt nu ne străbate, niciun demon nu ne poate fura sufletul. Am fost creaţi în doi, eu şi maşina asta, ca un androgin. Un om îndrăgostit de magie şi un hibrid a tot ceea ce există bun în mine. În perechi de lumini şi sentimente albe. Clopote albe şi clopote negre din marea înţelepciune a Timpului şi Destinului. Nu putem fugi unul de altul. Dacă eu aş pleca în lume, hibridul meu m-ar întâlni oriunde. Dacă aş închide ochii l-aş vedea. Dacă am surzii, ne-am vorbi doar noi. Dacă eu aş muri, hibridul m-ar învia la loc din puterea şi energia lui. Dacă ne despărţim, o să fim mai contopiţi într-o lume doar a noastră, o lume plină de sentimente parfumate de iubiri excesive,de plăcere şi dorinţă de viaţă. Cum aş vedea lumea din interiorul hibridului meu cu parfum de putere excesivă şi eleganţă?

Maşina mă muşcă de lobul urechii şi îmi şopteşte: Ieşi! Ieşi din casă şi aşează-te pe strada nebuniei. Transformă-te în vid şi lasă totul să treacă pe lânga tine. Pierde-te cu privirea în zare şi ascultă povestea drumului măturat de fiare.

Lumea în această maşină?

S-ar schimba totul! Soarele s-ar naşte din apele oceanelor şi s-ar căţăra pe munţi iar lumina lunii ar zgâria orizontul al cărui suflet îl vedem noi în depărtare. Cerul ar face o scară până la noi şi ne-ar permite să mergem în inima lui. Frumoasele domniţe din viaţa noastră ar deveni pădurile şi aşa…le-am proteja mai mult. Pietrele de pe drumuri ar deveni copii pe care îi vedem zilnic în calea noastră. Scolile s-ar transforma în temple ale imaginaţiei noastre iar chipurile voastre ar fi întotdeauna zâmbitoare. Din interiorul hibridului meu aş colora cu stele lumea asta gri. Aş folosi frunze ca să vă îmbrac în frumuseţe şi simplitate. Aş deveni Stăpâna universului în care aţi vrea să visaţi numai pentru că aici vă este permis orice. Nimicul vostru de acum, va deveni Totul într-o lume pe care o asemenea maşină v-ar putea-o oferi. Cred că am străbate ţări întregi şi am explora marile minuni ale lumii împreună. Am trece de la colosul din Rhodos până la mausoleul din Halicarnas, de la grădinile suspendate ale Semiramidei până la piramida lui Keops.

Totul cu o singură lumină, într-un singur drum.
Cu un hibrid plin de eleganţă şi nebunie.

O floare într-o lume gri face cât 1000 de curcubee în lumea noastră. O floare mică într-un haos al decoloraţiei fără vise. Ea îţi dă motivul să deschizi ochii morţi de piatră.

Ar trebui să facem şi noi un hibrid al celor care suntem deja. Vom iubi mai adevărat, mai curat, mai magic.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013!

Advertisements

One thought on “La braţ cu hibridul existenţei mele

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s