Super Blog 2013!

Braţele lui erau culcuş pentru inimă, iar Jane Austen ne privea zâmbind.

pride&prejudicewide

 În acea zi am ştiut să visez!

Strada asta mică, pavată cu aceleaşi vechi pietre, încununată de aceleaşi felinare de sute şi sute de ani, acea stradă părea că mă aştepta dintotdeauna. Dar nu cred că îşi dorea să mă primească chiar aşa. Simt emoţia evadându-mi prin toţi porii, simt cum picioarele şi de fapt întregul meu corp nu mă mai ascultă. Simt cumva o teamă mascată de nerăbdarea de a îmbrăţişa necunoscutul.

La braţul sufletului meu cu chip de om pătrund în lumea lor, a acelora care deţin tradiţia acestui oraş. Cei care sunt recunoscuţi ca familia care nu numai că e parte din inima vechiului oraş ci ca esenţă a lui.

De la o primă privire casa lor m-a frapat. Avea ceva din frumuseţea trecutului, decorată pe alocuri cu petece de modernism şi mult bun gust. Îmbrăţişată de coroanele a doi stejari, părea o comoară desprinsă dintre paginile romanelor mele. Ferestrele erau păzite de nişte măreţe coloane de marmură, asemenea uşii din lemn masiv. Tocurile mele, în marşul lor temător către intrare dădeau naştere unei adevărate simfonii, acompaniate de cântecul păsărilor din jur.

Am privit tăcută în ochii lui Damian şi am văzut un puternic îndemn de a continua, alături de o aigurare a permanentei sale prezenţe alături de mine. Urma să îi cunosc familia, să cunosc practic lumea din care venea el. O lume total diferită de cea pe care mi-o prezentase în timpul gărzilor noastre comune. Pare-se că familia lui era una dintre cele mai cunoscute în istoria oraş. Tatăl său era general şi păstrător al luminii cărţilor într-o lume în care aceastea încep să dispară cu fiecare zi, iar mama lui era o judecătoare de renume şi o mare iubitoare a culturii japoneze. Ştiu…poate vi se pare un stereotip, aşa am crezut şi eu până în momentul în care i-am cunoscut.

Din secunda în care impozanta uşă s-a deschis…am rămas uimită. Nu neapărat de luxul care evident izvora din fiecare colţ al locuinţei ci de bunul gust şi decenţa care caracteriza această familie. M-au primit pe muzica lui Frank Sinatra într-un mic hol foarte atent decorat. Un tapet cu flori de nu-mă-uita aurite şi un superb aranjament din trandafiri şi lalele reliefau casa în care generaţii întregi şi-ai trăit poveştile de iubire.  Părinţii lui păreau personaje din cărţile pe care le iubeam atât de mult. Mă simţeam dintr-o dată intrând la braţul lui Heatcliff, în lumea pe care Jane Austen, Emily Brontë şi  Margaret Mitchell o cântaseră atât de frumos.

Candelabrul lui de argint, chihlimbarul agăţat tacticos la marginea dintre lumile noastre mă făceau să visez. O simplă vizită se transformase în ipoteza unei vieţi trăite în mijlocul acelei lumi. Parcă mă vedeam duminică dimineaţa savurându-mi ceaiul la măsuţa de cristal, privind undeva în grădină, căutând sensuri de neînţeles în inima heleşteului. Mă imaginam trăind acolo. Îmi spuneam tăcută: m-aş putea obişnui cu această viaţă. Şi de fapt…cine nu ar putea?

Living-ul lor mustea de bun gust amestecat cu luxul pur şi măreţia izvorâtă din romanele mele cele mai iubite. Masa din lemn masiv care tronează în mijlocul camerei este decorată cu nişte sculpturi din fildeş reprezentând fragmente din viaţa femeilor etiopiene. În spatele ei, lipită de perete se odihneşte o bibliotecă din lemn de nuc. Fiecare dintre cărţile ce îşi au sălaşul acolo este îmbrăcată atent în piele maronie şi te îmbie la visare. Tot peretele din dreapta este cuprins de geamuri largi, îmbrăcate în draperii de catifea grena. Grădina se deschide ca un lup în faţa noastră, colţii lui, trandafiri însângeraţi care cerşeau broboanele de rouă zilnice.

Nu vă puteţi imagina cât de atrasă, uimită, dornică am fost să cunosc cât mai mult din acel univers. De aceea poate că şi cuvintele mele îşi urmăsc propriul drum iar eu rămân undeva în urmă, povestind frânturi din lumea minunată care mi se deschidea în faţa ochilor. Mama lui Damian părea o principesă de undeva din universul Tarei. De cum am văzut-o am observat colierul care îi împodobea gătul ca de lebadă. Deşi avea o anumită vârsta emana o anumită eleganţă şi putere ce părea nelalocul ei pentru o asemenea doamnă. Îmbrăcată într-un costum alb, cerceii încrustaţi cu diamante, machiajul natural şi cu păru-i roşcat curgându-i pe umerii albi, parcă ar fi fost făcuţi din marmură, femeia asta aducea a Scarlett.

Tatăl lui Damian , un domn în adevărata putere a cuvântului ne urmărea din fotoliul de piele aşezat la umbra lampadarului arămiu, lângă bibliotecă. O lumină roşiatecă îmbrăţişa întreaga cameră…o lumină care mă făcea să visez, să îmi creionez o lume mai presus de ceea ce văzusem.  Lăsându-şi trabucul în scrumieră m-a scanat dintr-o privire. Aranjându-şi ochelarii şi zâmbind subtil pe sub mustaţa deja căruntă mă întrebă:

–          Nu îţi fie frică…vino lângă mine şi spune-mi: ţi-ai lăsat aripile la uşă?

L-am privit nedumerită, căutând un răspuns în ochii săi. Cu privirea încă ţintită pe chipul meu continuă:

–          Cred că erau pline de rouă. Nu de alta…dar ar fi picurat vise pe covor. Nu am vrea să le irosim,nu? Pari o tânără marcată de frumuseţea lumii în care păşeşte. Aşa de multe vise îţi cresc în priviri încât  cred că în fond…sunt nelimitate. Urmează-mă copile!

L-am privit în continuare neînţelegând motivul pentru care îmi spunea aceste lucruri. Cumva temându-mă că voi dezamăgi înainte de a fi avut ocazia să spun un cuvânt, m-am supus lui, urmându-l. Am lăsat în urmă living-ul, am trecut prin aşa numita sală a florilor şi ne-am oprit în biroul său. Nu vă pot spune prea multe…şi această cameră era în ton cu restul casei. Pereţii erau îmbrăcaţi în lemn, iar biroul sugruma cu greutatea sa un superb covor persan roşu-arămiu. Tatăl s-a asezat la birou, desfăcându-şi cu multă atenţie ceasul de la mâna şi aşezându-l în caseta pentru ceasuri, cadou primit de la ambasadorul Marii Britanii.

–          Am observat privirea ta când ai intrat în casă. Îmi poţi spune orice, însă eu reuşesc cumva să citesc un om din primele momente în care îl privesc. Aşa s-a întâmplat şi în cazul tău. Şi…trebuie să îţi spun, am fost foarte uimit de ceea ce am văzut la tine. Te-am simţit mai captivată de lumina lămpii din hol decât de cristalele de la oglinzile de la intrare. Mi-a plăcut că înainte de toate privirea ţi s-a oprit să mângâie coperţile cărţilor din living şi apoi pe geamul care dădea spre grădină. Ai omis să sorbi din priviri ceainicurile din argint şi cutiile cu bijuterii cu cristale ale soţiei mele. Ce pot spune? Am avut un decorator bun. Am înţeles că a luat totul de pe LuxuryGifts.ro. Oricum eu nu prea mă pricep la asemenea lucruri. Este treaba mamei lui Damian să îmi înfrumuseţeze lumea.

Mi-a plăcut să văd că de la intrare căutai privirea fiului meu care cuteza să te tragă după el în mijlocul furtunii. Poate chiar eşti aşa cum te lăuda el la fiecare cină în familie.

Bine ai venit, copilă!

Fugi, Damian te aşteaptă pe terasă! Sper să ne revedem curând.

Am plecat cu bucuria în suflet ca aceea a  unei căprioare care a scăpat de furia braconierilor.

Am sfârşit prin a fi prinsă în cuşca braţelor lui Damian. Am rămas îmbrăţişată alături de el în universul romanelor mele.

Braţele lui erau culcuşul inimii mele.

Jane Austen, Emily Brontë şi Margaret Mitchell ne priveau şi zâmbeau cu tot sufletul.

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2013! 

Advertisements

5 thoughts on “Braţele lui erau culcuş pentru inimă, iar Jane Austen ne privea zâmbind.

      1. mi-a placut cum ai scris, te-am descoperit dupa ce a inceput jurizarea la superblog 2013 si te-am si adaugat in blogroll pentru citit si recomandat. nu pretind acelasi lucru, dar de anuntat ca esti oricand binevenita pe acolo sa citesti si sa comentezi ce si cum iti place, asta fac!
        seara buna! 🙂

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s