Super Blog 2013!

Lumea pe care Reeija ar putea-o schimba

O Reeija să îmi schimbe lumea? Adevăr sau provocare?

Ştiţi?  Astăzi m-am gândit la ceva. Ceva nebunesc poate pentru mulţi dintre voi. Cu toată ţăcăneala asta a vântului care rage ca un leu eliberat dintre coastele noastre încep să regret sinuciderea frunzelor din nucul meu. Nucul din faţa ferestrei mele. Am stat întreaga dimineaţă urmărindu-i sufletele în căderea lor către pământul ce le îmbrăţişează primitor şi înţelegător. Uitându-mă la ele…am înţeles şi eu că fiecare lucru îşi are sfârşitul( într-un fel sau altul). Şi m-am simţit neputincioasă. Şi am vrut să ţip, să cânt, să urlu, să dansez, să scriu, să fac ceva…orice suficient de puternic ca să conjur natura oamenilor să nu alerge atât de necondiţionat în faţa sfârşitului lor.

Acele replici cu “trebuie să fim mai buni, să fim cinstiţi, să iubim mai curat, să vorbim mai adevărat”, toate aceste cuvinte nu sunt NUMAI cuvinte. Ar trebui să învăţăm să credem în ele. EU cred în ele. În fiecare părticică, în fiecare literă. Eu cred că poţi fi un om mai bun chiar dacă sunt lipsit de bani şi plin de probleme. Cred că nu viaţa este cea care ne devineste, ne defineşte ceea ce facem. Nu ceilalţi, ci noi ne construim viaţa, ne construim lumea.

images (1)Astăzi am fost la spital. Am văzut chipuri triste, înebunite de durere,de povara unor lucruri cărora nu le pot face faţă. Am văzut bătrâni gărboviţi de probleme şi lipsiţi de un braţ de sprijin. Am privit asistente care fug în stânga şi în dreapta în dorinţa de a-I ajuta pe toţi. Am văzut şi peroane care treceau nepăsătoare. Au trecut momente bune,momente în care am rămas blocata pe holul spitalului, în mijlocul luptei dintre viaţă şi moarte, cu bolnavii trecând pe lângă mine, cu iubiri pierdute, cu lacrimi cernute însă… mereu ,dar mereu prezente.

Aş fi vrut să îi opresc pe toţi şi să le spun că SUNT ACOLO. Iubesc, trăiesc, fac ceea ce fac, sunt acolo pentru EI. Pentru nimeni altcineva. Am vrut să îi asigur pe copii care îşi aşteptau tatăl să iasă din operaţie că peste puţin timp se vor juca din nou fotbal împreună. Am vrut să o asigur pe mama sfâşiată de durere că băiatul ei va putea alerga din nou printre zâmbetele ei. Am vrut să asigur bătrânul de pe banca de lângă automatul de cafea că soţia lui se va întoarce la el. Am vut să fac toate acestea. Aş fi vrut să ştie că nu sunt singuri în mijlocul hăului, să spere prin mine, prin sufletele lor. Să creadă. Însă teama este prea puternică. Iar riscurile sunt atât de înfricoşătoare încât spintecă spinarea timpului. Şi nu mai există nimic afară de rugile lor.

Mi-aş fi dorit astăzi acelaşi lucru pe care mi-l doresc zilnic: să am ceva magic prin care să îi ajut pe toţi din jurul meu. Un lucru care să fie în permanenţă cu mine, ceva care să mă reprezinte dar să fie întruchiparea a ceea ce îmi doresc, a revoluţiei pe care vreau să o încep în sufletele săracilor plini de nevoi. Dacă vorbim de speranţe…ştiţi ce mi-a sărit în ochi? Noua mea geantă Reeija. O poşetă din piele făcută practic pentru sufletul meu.

Hm…ştiu că genţile sunt indispensabile pentru lucrurile de zi cu zi. Dar cum ar fi o lume în care poşetele sunt salvarea noastră? Ce bucurie ar fi pentru noi dacă ar exista aşa ceva!

Deci…VREAU ASTA! O vreau cu fiecare chip trist pe care îl întâlnesc, cu fiecare lacrimă de pe chipul unui copil. Vreau o geantă din care  să scot o inimă nouă pentru bătrâna al cărei soţ o aşteaptă pe banca de lângă automatul de cafea. Aş vrea să scot din geanta mea minţi mai luminate pe care să le dăruiesc tuturor celor care distrug lumea din jurul lor, copiilor care în loc să mestece bomboane îşi pompează nepăsători moartea în vene. Aş vrea o geantă  destul de încăpătoare încât să îmi adăpostească soluţiile de curăţat suflete. Am atât de multă nevoie de ele! Am nevoie să curăţ sufletele lacome, pline de dorinţă de răzbunare şi durere. Mi-aş dori o geantă compartimentată ca să îmi facilitez munca de a decora lumea în care trăiesc. Vreau o geantă care să îmi adăpostească decoraţiunile pentru imaginaţia celor din jur. Puţină culoare în vieţile lor ar fi binevenită, credeţi-mă! Vreau neapărat un buzunar special pentru creioanele mele colorate şi markere. Îmi doresc markere cu care să desenez zâmbete pe chipurile celor care aşteaptă pe holurile spitalelor, celor care aşteaptă la cozi, celor care abia au ieşit de la muncă.

57-511Vreau obligatoriu o geantă lipsită de buzunare secrete! Poate aşa vor dispărea din viaţa noastră şi minciunile, falsităţile şi mârşăviile.

Gata! Prea multe lacrimi s-au plâns! Credeţi-mă: pentru potop este de ajuns!

Vi se pare că îmi doresc ceva imposibil? Ei bine…îmi cer scuze că vă dezamăgesc însă eu sunt un om visător. Şi nu numai atât…CRED! Poate că nu vom fi niciodată în stare să avem la purtător o geantă de piele dichisită cu atâta putere. Şi dacă am avea…îmi este totuşi teamă că nu am şti să o folosim aşa cum trebuie. Avem nevoie de şcoli speciale în care să ne educăm sufletele mai întâi de toate. Avem nevoie, dacă ne oprim pentru un moment să privim în jurul nostru, de atât de multe lucruri încât o viaţă nu ne-ar ajunge să alergăm în căutarea lor.

Aşadar…concluzia mea este simplă:

Noi ne facem ceea ce suntem, Noi ne creionăm şi tot noi ne autodistrugem. Noi lupăm, noi renunţăm, tot noi devenim mai buni sau mai răi.

Noi suntem produsul a ceea ce vrem. Noi putem crea o lume nouă.

Să depăşim dorinţa de a face ceva! Să facem ceva cu adevărat!

Şi până vom ajunge să trăim momentul în care fie cineva de acolo de sus, fie tehnologia ne va dărui o asemenea putere mascată în interiorul unei Reeija,propun să fim oameni mai buni însă înfrumuseţaţi de prezenţa unei superbe poşete din piele.

Doamnelor, folosiţi machiajele ca să aveţi nişte suflete mai frumoase căci o Reeija se poate ocupa perfect de aspectul vostru fizic.

Domnilor…priviţi mai adânc în suflete căci altfel veţi fi păcăliţi de un exterior “magnific”, efect al unei genţi perfecte, iar dorinţa voastră de a găsi iubirea va fi un mit.

53-285

De fizicul vostru se ocupă o geantă din piele iar efectul va fi exact cel aşteptat de voi.

Însă adevărata muncă este cea cu sufletele noastre.

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2013! 

Advertisements

6 thoughts on “Lumea pe care Reeija ar putea-o schimba

    1. Ştiu că tu eşti păstratorul raţiunii dar crede-mă că dacă nu visăm o să ajungem cu toţii niste stafii. Iar oamenii ăia de pe holurile spitalului merită să ştie că la ieşire îi aşteaptă ceva bun

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s