Super Blog 2013!

Prin mine, prin tine…Cabana asta pulzează plină de iubire!

Texas_by_6Artificial6

–           Te rog! Te rog să nu te mai grăbeşti chiar aşa. Este abia ora 4. Cred că vom ajunge în 20 de minute. Fără să ne grăbim atât de mult. Încep să nu îmi mai simt picioarele.

–          Iubito…tu întotdeauna ai fost atât de greu de convins! Mai avem puţin de mers şi vom ajunge la Vila Alpin. Ţi-am spus dinainte că e o distanţă considerabilă, însă fiecare secundă trăită pe acest drum merită.

–          Ştiu…ştiu, crede-mă. Chiar stau şi privesc ca un copil în jur. Mă simt ca o bucată de  suflet în mijlocul unei păduri de chihlimbar amestecat cu rubine şi smaralde. Mă simt minunat. Aerul ăsta îmi curăţă sufletul de superficialitatea lumii în care trăim noi. Ştii…aici, abia aici, la 1400m simt cu adevărat că trăiesc. Ai dreptate. Poate chiar a fost o idee bună să venim astăzi. Ultima operaţie parcă m-a scos din mine şi m-a izbit de pereţii reci ai sălii. Iar când electrocardiograful a tăcut…tot ce vroiam să fac era să plec de acolo. Să dispar. Să devin una cu aerul, cu suflul cu orice ar putea urca undeva în nori şi s-ar ascunde printre zile şi minuni.

–          Te înţeleg. Dar lasă asta. Să ne bucurăm de prima noastră vacanţă după atâta timp! Un weekend la Straja! A…uite vila,iubito!

Imaginea aceea mi s-a întipărit pe retină. Priveam anesteziată frumuseţea din faţa ochilor mei. Undeva…la punctul de întâlnire dintre doua pârtii se afla refugiul meu. Văzând asta, simţeam că eram în locul perfect, la momentul perfect. Eram grăbită să ne cazăm, cumva temătoare că mă voi trezi din acest vis frumos. Mare mi-a fost surprinderea să descopăr că şi înteriorul cabanei este unul de basm. Damian a cerut camerele şi imediat am fost parte din acea lume. Când am intrat în cameră, am simţit că pătrund pe un petec de rai. Paradisul se deschidea ca un hău înaintea ochilor mei. Un hău gata să ne înghită făcându-ne pe veci prizonieri ai acestui colţ de cer. Eu sunt dependentă de lumea pe care o văd de la fereastra camerei în care stau în orice excursie. Dar ce am văzut aici m-a frapat cu adevărat! Credeam că sunt undeva deasupra norilor! Parcă…în dorinţa lui de a mă readuce la viaţă,Damian mi-a pus întreaga lume la picioare. Totul se transformase în mintea mea, în inima mea. Oamenii pe care îi vroiam alături erau acolo într-un fel. Mă simţeam atât de  aproape de cer încât credeam că pot avea parte de tot ceea ce îmi doream.

Camera era ceva rupt din poveştile bunicilor:un amalgam de vechi şi nou, de paradisiac presărat cu tradiţional, un pic de prea multă visare amestecată cu o realitate mai dulce decât aş fi crezut vreodată că poate exista. Damian s-a lăsat pradă imediat acestei lumi, devenind într-o secundă regele ei. De parcă ar fi fost aici dintotdeauna, gazda perfectă a nemuririi mele a desfăcut o sticlă de vin ce ne aştepta parcă dornică de a fi martoră a iubirii noastre. Martoră a reînvierii mele.

S-a apropiat de  fereastra îngheţată, hotărîat să îşi fumeze sufletul. Şi pe al meu. Iar din cenuşa noastră să îşi reia viaţa alte două trupuri, cu suflete mai îndrăgostite atât de lumina din jurul nostru cât şi de ceea ce vedeau ochii noştrii prin această lume.

adolescence___by_mala_lesbia-d3jrxk6Îl priveam… mi-am dat seama că această cabană avea o vrajă aparte. În inima ei, protejaţi de măreţia Retezatului simţeam o energie care niciodată până atunci nu îmi mai pulsase în vene. Ne-am înţeles dintr-o privire: trebuia să ne creionam un joc al nostru. Mă simţeam deja condusă în simţiri de această atmosferă. Simţeam că  vila însăşi este parte din mine, iar Damian din ea. Simţeam, pentru prima dată după mult timp că ne-am întors unul la celălalt.  Deodată …întreaga mea dimensiune s-a spulberat. Şi este de înţeles de ce: era acolo prezent, însă era aşa cum mi-l creionasem eu, numai o imagine de abur şi dorinţă. Era suficient. Era locul perfect în care să mă refugiez atunci când îi simţeam lipsa suficient de mult.  Şi după toată absenţa lui din ultimul timp, nu mă puteam gândi că ar putea veni această clipă.Mi-am întors privirea către Damian.

–          „ Te-ai întors…” , astea au fost singurele cuvinte pe care le-am putut spune când a păşit către mine, în lumea mea. Din acel moment, ploaia a început să cadă invers, iar cerul s-a despicat, lăsând din el să curga sufletul meu, puternica mea iubire pentru el.  L-am revăzut, aşa cum îmi ramăsese în amintire: plin de extaz, cu ochii de bestie îndrăgostită. Ah..bunul meu, nu ai idee cât de mult îţi iubesc ochii aceia, negrii precum noaptea ce urma să ne fie martora a iubirii cernute din nori.

                „ Te-ai intors..”, astea au fost singurele cuvinte pe care le-am putut spune în acel moment. Apoi,            am simţit cum mi se înmoaie picioarele. Am crezut că focul ce ardea în Damian, prin sărutul lui        mi-a invadat fiinţa, m-a cucerit a mia oară…cetate cu cetate. Mă sărută puternic, carnal. Brutal,            ca intotdeauna, dar în acelaşi timp misterios.

Ah Damian…dacă ai putea înţelege vreodată cuvintele mele, cele pe care nu ţi le spun.  Mă întreb ce lumină ai simţii atunci izvorând din noi? Poate că niciuna nu ne este mai puternică decât frumuseţea acestei vile din inima munţilor, vila care în noaptea care va veni, ne va fi martoră a iubirii. Pentru că vezi tu, niciodată înainte nu am mai fost într-un loc mai frumos, mai magic, mai minunat!

Sufletul meu a intrat rapid în competiţie. Te-am sărutat şi eu. Te iubea, sufletul asta al meu, trupul meu, te iubeam cu toţii atât de mult încât ne doream momentul încrustat în spinarea eternului. Iar apoi…când zorii zilei se vor urca pe cer, când vom ieşi amândoi din ghearele eternităţii şi ale visului, să ştiu că ne vom iubi mai puternic decât îşi iubeşte natura lumina. Mai mult decât iubesc munţii această cabană.

–            Mi-ai lipsit atât de mult salamandra mea. Atât de mult încât tot ce am făcut în ultimele zile a fost să mă gândesc la tine, la noi! Mi-am creionat de milioane de ori momentul ăsta în minte. Ah…mi-ai lipsit atât de mult. Atât de mult încât uitasem cât de bine arată coapsele tale prin tricoul meu…  Ştii bine puştoaico că lucurile pe care le simţim nu prea pot fi controlate. Am lăsat în urma mea multe iubiri, iubiri suave, clare, pure…dar care îşi rupeau rotulele înainte de ultimul pas. Niciodată nu am ştiut “cum ar fi fost dacă”, însă le-am privit pe fiecare din fostele mele iubite cum se inundau în noroi. Poate că în momentul în care nu te implici într-o relaţie,capeţi o anume imunitate la mocila asta provocată de iubire.  Dar înaintea naufragiului….de fiecare dată dar de fiecare dată îţi memorezi durerea.

–           De ce îmi spui asta Damian? M-am săturat de discursuri. Nu mai vreau. Vreau doar să te iubesc.

forgotten__by_musicandphotography

–    Cabana asta mă face să visez mai mult, să iubesc mai mult.  Shhh… Draga mea, suntem  la pensiunea Straja. să nu te plângi acum de ce iţi doreşti. Doreşte. Vibrează. Sunt calendarul din tine, harta trupului tău. Suntem încă atât de prinşi între carnal şi imposibil . Ştii ce-ţi propun? Să trecem odată prin tot! De la primitiv până acum! Pornind de la primitiv…pentru mine primitiv înseamnă să te mângâi uşor pe spate, să te electrizez, să fac din tine ce vreau eu, cum vreau eu puştoaico. Iar când ajung la centrul dorinţelor tale să te văd aşa cum eşti cu adevărat. Să fi un pic speriată de ceea ce simţi , de intensitatea momentelor în care suntem protagoniştii. Să fi şi regină şi vulgară, tremurând de plăcere dar întotdeauna luminoasă. Dar aşteaptă, iubita mea din alte lumi, căci încă nu am crescut de la primordial. Primitivul din mine vrea să te frământe cu mâinile prea aspre de copil –adolescent- bărbat-amant iar apoi…să îmi fac din trupul tău sălaş. Să te posed cu ochii mei căci nu mă grăbesc să risipesc nimic din pasiunea noastră. Vei găsi în asta simbolul existenţei tale şi cu o mică şoaptă mă vei putea face sclavul tau. Îmi va veni să te zgârii din interior, să te cert, să te fac a mea. Amandoi în Eu, amândoi în Tine.
Nu ştiu de ce am venit la tine aseară. Dintre toate imaginile care îmi vin în minte când mă trezesc şi când adorm, cea mai insistent este cea a chipului tău. Aşa m-am simţit şi aseară când am ajuns la tine. Chipul tău, trupul tău mă străpungeau…ma făceau ciur. Te vroiam din momentul în care am decis să vin la tine. Mereu te-am vrut.

Şi o să fi numai cu mine, numai a mea. O să zeific, mica mea salamandră. Acum dormi…din nou am ţinut discursuri prea devreme. Iar tu, puştoaico eşti prea obosită şi visătoare.

Te sărut. Şi aşa…m-ai făcut să depăşesc primitivul. Iar weekend-ul la Straja a devenit cea mai frumoasă amintire a mea.

 Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2013! inspirat de momente din viaţă şi nişte oameni minunaţi care mi-au ghidat cuvintele, Travka!

Advertisements

11 thoughts on “Prin mine, prin tine…Cabana asta pulzează plină de iubire!

  1. Am observat inserţii în textul tău de pe Travka.ro. Întâmplător mi-s prieteni foarte buni! Cred că pentru binele tău în acest concurs, ar fi trebui să specifici că acele inserţii aparţin formaţiei Travka.

      1. “Să trecem odată prin tot!…De la primitiv am putea începe, iar primitiv înseamnă pentru mine să te mângâi pe spate uşor, până la coapse, să-ţi dau electricitate”-Travka

        “Să trecem odată prin tot! De la primitiv până acum! Pornind de la primitiv…pentru mine primitiv înseamnă să te mângâi uşor pe spate, să te electrizez”- rândurile tale

        Ăsta e cel mai lung calup…restul vezi tu singură pe http://travka.ro

        Cred că dacă specifici undeva, nu va fi vreo problemă. 😉

      2. Sincer habar nu aveam că era de la ei:) Spre ruşinea mea nici nu auzisem vreodată trupa asta:) sunt sute de lucruri pe care le-am citit, din diverse părţi şi normal că mă ghidează.
        Interesul nu a fost să copiez,..aşa că îţi mulţumesc pentru atenţionare. Voi nota la final:) Textul de pe platformă nu îl mia pot schimba din păcate:)

      3. Corect! Îţi mulţumesc mult că mi-ai spus!

        Am găsit textul ăla cam de un an, undeva pe un site, comentariu la o poză. Nu specifica de cine este scris aşa că am presupus că era chiar semnat de respectiva persoană.
        Am reţinut ideile care m-au marcat şi acum am folosit doar ce mi s-a părut frumos.

      4. Sunt mai multe similarităţi, după cum ai putut observa şi singură cu textul lui George(solistul). Stilul de a scrie al lui George e inconfundabil. Cel puţin pentru mine. Şi, probabil, nici n-aş fi ajuns aici, dacă unul dintre colegii noştri n-ar fi declarat că se retrage din concurs, fiindcă sunt punctate metafore “puerile” precum…şi aici a dat exemplu fix ce mi-aa sărit în ochi. Altminteri, nu fac parte din Poliţia Superblog. Din Poliţia Travka, cel mult. 🙂

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s