Super Blog 2013!

Supliciul, tentaţia, deliciul viselor mele!

gracefull_period_IV_by_robinpika

Am urmărit o comedie în noaptea ce tocmai a trecut. Un film simplu în măreţia lui: Tentaţii (i)rezistibile . Complex. M-a făcut să mă gândesc la multe lucruri. Poate chiar acesta este motivul pentru care am început să îmi contorizez obsesiile. Tentaţiile sunt zilnic prezente în viaţa fiecăruia. Ba chiar….trebuie să admit că până şi eu sunt un personaj al propriului meu film. Sunt rezidentul îndrăgostit ce îşi trăieşte plin de pasiune epopeea despre tentaţii şi dependenţe.

Să vă povestesc? Lectură plăcută!

Femeia asta este supliciul viselor mele. Este păcatul meu. Devin un damnat cu fiecare privire pe care mi-o fură. Mă ispiteşte cu mersul ei, cu hainele ei vaporoase,cu buzele ei voluptoase, cu părul ei roşu. Când mă priveşte, simt că din ochii ei răsar cete de cerbi în fugă iar parfumul lăsat de ea este devorat de lupii ce izvorăsc din pofta mea animalică.
Da! Da, oameni buni O IUBESC! O ador. O vreau. Pentru mine. Numai pentru mine. Să îmi fie singurul motiv pentru care merită să trăiesc. Ea: femeia vieţii mele. Fiinţa mea o vrea pe ea toată.
Dar nu vreau să o am lângă sufletul meu ca să o leg cu cătuşe de stele de tâmpla mea. O vreau lângă mine ca să o iubesc ca nimeni altul înaintea mea. Vreau să o fac regină a universului meu de carton( deşi îmi este teamă că îmi va arde fiinţa cu suflul ei dulce). Dumnezeule!

Sunt conştient că ea nu aparţine nimănui din această lume. Ea este venită dintr-un univers necunoscut nouă. Nu îmi aparţine şi nu îşi aparţine.
Într-o zi a venit în camera mea. În camera mea, mica mea garsonieră dintr-un cămin de nefamilişti. Şi mi-a bătut cu degetele acelea mici în uşă. Regret că nu am auzit-o mai devreme, nu vroiam să provoc alterări ale mâinilor sale delicate. Însă, de atunci, pe uşa mea este un dreptunghi însemnat cu hârtie roşie. După ce i-am deschis uşa, văzându-mă că am rămas mut de uimire, a rupt tăcerea sărutând aerul cu buzele acelea…( petale de trandafiri însângeraţi):
– Damian, mă laşi să intru?
– “ Desigur îngere!”– aş fi vrut să îi spun. Dar… i-am şoptit: bineînteles Olivia. Intră.
– Damian. Am nevoie de ajutorul tău. Trebuie să mă ajuţi.
– Vrei să mut munţii din loc? Nu am decât acel cuţit vechi dar pentru tine pot săpa chiar şi în stâncă. Vrei să îţi aduc luna la picioare? Am o mulţime de şosete de lână. Dacă le leg….pot să ajung aproape, iar apoi îmi voi întinde mâna până îmi voi sfărâma oasele pentru a ajunge. Vrei să îţi aduc apa din oceane? Sau să îţi aduc întreg oceanul? Am doar acea cană spartă. Dar o să o lipesc. Pentru tine. Nu am bani să cumpăr Super Glue, dar găsesc eu ceva.
– Damian….poetul meu. Nu te vei schimba niciodată.
“Doamne….ce aş fi dat în acel moment să fiu aer. Acea particică de aer care a fost sărutat de buzele ei. Pentru că aşa aş fi devenit zeu. Singurul zeu ce trăieşte pe acest pământ.”
– Damian, vreau să mă iubeşti
“Ce a spus? Suflete, nu mai visa pentru că îmi înveţi mintea să spună prostii. Te rog….înţelege-mă fiinţă că nu îmi permit, măcar în aceste două minute cât o am alături să nu o ascult şi să nu îi sorb fiecare cuvânt. Ce a spus?”
– P..pf…poftim?
– Aş vrea să mă iubeşti.
– Ce vrei? “Te rog înger, nu te răzgândi. Şopteşte-mi aceleaşi câteva cuvinte care mă fac să îmi doresc să fiu întruchiparea bărbatului perfect”. Olivia, te rog repetă pentru că sunt sigur că …. Că….vezi tu, cred că nu am înţeles bine. Ascultă-mă. Nu! Nu! Nu! Nu! De fapt spune-mi pur şi simplu. Fi atentă pentru că repet întrebarea: cu ce pot să te ajut?

– Damian….vreau să mă iubeşti.

“Nu sunt nebun,nu? Ochii aceia mă priveau ca două văpăi. Din adâncul sufletului ei, prin ochii ei mă pândeau doi lupi înfometaţi. De iubire? Să fi fost înfometaţi de iubire?”

– Cum adică…să te iubesc? Ce pot să fac?

Întrebam cu teamă, cu nesiguranţă. Speram să îmi spună că are nevoie de mine ca omul vieţii ei. Dar mă temeam că mă doreşte doar pentru a-i şopti cuvinte mari.

– Damian….mă simt singură. Capul ei coborî uşor către pământ, lăsând să evadeze câteva şuviţe de foc din coada aceea de cal prinsă uşor cu un zgârci la spate. Mă simt singură şi am nevoie de cineva. ” Ah….iubite înger, m-ai găsit pe mine să fiu alături de tine. Te iubesc , te ador.”  Vreau să am pe cineva alături care să mă facă să simt că este alături de mine,cea care trăiesc, cea care gândesc , nu de mine cea care mă afişez îmbrăcată în rochiţe şi cu fundiţe în păr. “ Dar cum nu te poate iubi cineva pentru ochii ăştia frumoşi ai tăi? Minunaţii tăi ochi, frumoşii tăi ochi.”

– Deci…Olivia, de ce ai venit la mine? “ Nu nu….minte stai calmă. Suflet stai calm si ascultă.”

– Vreau doar să îmi fi alături Damian. Mă simt singură. Şi aş vrea….să stau puţin cu tine. Adică, să stau la tine în seara asta, se poate?

– Da. Normal. Bineînţeles. “Ah….”. Tu vei dormi în pat, iar eu….eu o să stau pe jos. Oricum mă pregăteam de culcare.

– Mulţumesc. Mă simţeam foarte rău. Mulţumesc mult.

– Nu este nimic “înger”, ne vedem mâine dimineaţă.

ff53321f07315ffedd57533ebd813f43
Copila asta cu părul roşu ca sângele ce îmi clocotea în vene şi-a făcut cuib asemenea unei privighetori în patul meu. Îşi puse capul pe pernă, PERNA MEA şi adormi. De neatins. Părea o nimfa epuizată. Am stat şi am privit-o pentru 40 de minute. Încontinuu,fără să pot spune ceva, fără să pot pune şi eu capul pe pernă şi să îmi închid ochii. Am încercat asta de câteva ori, dar figura ei adormită mă ardea.
M-am ridicat din nou, iar imaginea pe care am vazut-o m-a orbit. Era în patul meu,cu faţa spre mine. Plapuma îi alunecase de pe trup şi acum rămăsese prinsă sub o mână. Piciorul ei drept ieşise uşor de sub atingerea călduroasă a plapumei şi se afişa temător cu genuchiul acela minunat. Aş fi vrut să îi sărut picioarele. Măcar atât. Câteva şuviţe din părul ei roşu i se prinseseră neastâmpărate de gât şi păreau că îmi pregătesc calea. Vroiam să o sărut. Trebuia să o fac!

M-am ridicat uşor, m-am aşezat în genunchi şi am întins mâna până la ea. I-am dat la o parte plapuma neastâmpărată şi i-am aruncat acele şuviţe undeva pe spate, ca să îmi pot lăsa calea liberă. Ea încă dormea. Ce somn dulce…

Ce femeie minunată. Supliciul viselor mele. Temător, mi-am apropiat buzele de gâtul ei şi am sărutat-o. În acel moment, i-am simţit pulsul. Am simţit fuga caldă şi tropotul sângelui prin vene. Genele i-au tresărit şi Olivia, îngerul meu, a deschis ochii. Privindu-mă temătoare a încercat să mă întrebe ceva, însă i-am oprit cuvintele sărutând-o. În plina noapte. În momentul în care buzele ni s-a atins am simţit că în spatele meu au coborât îngeri şi ne priveau. Copila, îngerul meu de pe pământ…mi-a răspuns sărutului! Am fost frapat. M-am blocat. Nu mai ştiam ce să fac. Mă aşteptam că mă va lovi, că va începe să ţipe şi poate chiar că va pleca în camera ei. Am uitat să vă spun , dar amandoi locuim în acelaşi bloc.
Dar nu. Dimpotrivă. Mi-a răspuns sărutului. Şi-a ridicat asemenea unei fantasme mâinile uşoare şi albe şi le-a încolăcit în jurul gâtului meu. Degetele ei mici îmi prinseseră firele de păr şi aşa , mă trăgea către ea. ei era izvor de vis, întunericul unei lumi pline de ispite. Buzele dulci ca ploaie de vară mă întinereau, păream că sunt un adoleşcent care săruta pentru prima dată. M-am urcat în pat lângă ea şi am întrebat-o dacă îmi permite să împart locul. M-a privit zâmbitoare. Nu a spus niciun cuvânt doar mi-a dat de înţeles să tac din gură şi să continui să o sărut.

M-am trezit imediat apoi. Fusese doar un vis? Incredibil. Copila încă dormea aşa cum mi-o aminteam. Un genunchi încă era ieşit de sub plapumă iar părul i se prinsese nearanjat în jurul gâtului.
Atunci, m-am ridicat în genunchi şi am întins o mână către ea.

Mâna mea a rămas suspendată în aer.

De acord, există şi alte modalităţi de a iubi, dar din moment ce trăieşti ca o bulă de aer într-un pahar de 500ml plin cu apă minerală, singura scăpare este orizontul. Lumea.
Oameni buni, voi ce aţi face în locul meu? Stau lângă femeia vieţii mele şi…stau. Atât. Pe colţurile marginii lumii aş scrie încontinuu: te iubesc! Te iubesc ca un om,ca o stâncă, ca un diavol, ca Dumnezeu. Te iubesc aşa cum iubesc un om care are tot ceea ce la mine nu există. Ţi-aş încredinţa toate zâmbetele şi secretele mele.
Aşa cum doarme ea….. Ah mi-o imaginez alături de mine într-o casă de sticlă. Şi acea casă ar fi suspendată undeva în magie şi superficialitate. Acea casă, ar fi “acasă” pentru noi doi. Întotdeauna. Şi nu ar exista nimic mai mult, nimic mai puţin. Ar fi susţinută deasupra unor stânci, şi de jos ar izbucni zilnic ape, picuri de apă de ocean. Ploile ar cădea invers şi soarele ne-ar încălzi tălpile goale. Satana ne-ar privi dansând dezbrăcati iar Dumnezeu ne-ar oferi pături de stele cu care să ne învelim.
“Nu aş putea să îi fac nimic fetei cu părul de foc. Nimic din ceea ce ea nu vrea.”
Mâna mea s-a reîntors asemenea valurilor lângă mine. Şi am adormit. Am adormit visând-o pe ea. Pe cea pe care nu o am şi nu aş putea să o am niciodată. Nu ştiu cand, cum am adormit, dar dimineaţă am auzit apa coborând şiroaie, urlând în timp ce fiecare picătură era eliberată din duş. M-am ridicat temător şi m-am apropiat de baie. Uşa era întredeschisă.

Aburi uşori, asemenea pufăitului unui dragon antic se revarsau pe  sub tălpile fierbinţi ale uşii. Uitându-mă,am vazut-o! Zână a inimii mele! Văpaie a sufletului meu obsedat de iubirea pentru ea.

O-li-vi-a!!! Olivia, îngerul existenţei mele.
Copila mea, îngerul meu bolnav de iubire era acolo. Părul roşu devenise mai închis decât mi-l aminteam eu. Frumoasele ei bucle dispăruseră sub greutatea apei. Şi parfumul….parfumul pielii sale era ameţitor. Mirosea a cafea, rodii si mentă. O iubeam! În circumstanţele astea o iubeam mai mult ca niciodată. Nu pentru ceea ce făcea, nu pentru conjunctură, ci pentru tot ceea ce era ea. Puteam să rămân acolo toata ziua şi să îmi imaginez măcar câteva clipe alături de ea. Îmi doream să fiu lângă ea, să îi simt fiecare atingere! Să o sărut cu atâta pasiune încât să simtă mult mai multe decât a simţit şi şi-a dorit vreodată să simtă. Îmi doream să fie a mea,atunci şi acolo. M-aş fi putut duce foarte bine lângă ea. Să fim doi parteneri îndrăgostiţi care împart apa în acelaşi duş, care împart aceeaşi inima în două piepturi diferite.
Totuşi…am plecat înapoi în cameră.

Şi uite cum….zi după zi îmi trăiesc şi eu propriile lupte cu tentaţiile. (I)rezistibilă este chiar şi ea!

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2013

Advertisements

2 thoughts on “Supliciul, tentaţia, deliciul viselor mele!

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s