Uncategorized

Demoni ce îşi dau chezăşie iubirea

Desire_by_xequematePentru că îl iubesc pe Minulescu! Am facut-o în vis, în copilărie, în singurătate, în nebunie. Tot continui să o fac!

În ziua în care Ea nu a mai apărut

Am înţeles că sunt un om pierdut.

Aşa că… m-am sinucis

Omorându-mi chipul dintr-un manuscris.

În seara în care Ea mi s-a dăruit

Am cumpărat trei candelabre de argint

Şi am vândut în toate: stele,

Copii constelaţiilor mele!

De cum a apărut

Am ştiut

Că buzele ei voir aduce în silă

Profanarea preistoricelor săruturi de argilă.

De cum m-a privit

Am ghicit

Că regină a atâtor “ de atâtea ori”

Mă va ierta când iubesc doar pentru noi doi.

Şi în seara în care a fost a mea,

Necunoscuta cu chip de nea,

În seara aceea am visat

Că orice înger poate avea chip de  drac.

Demonul meu, de dragul ei

Şi-a vândut coarnele pe chei;

Şi a dat drept chezăşie

Sufletul a mii de  oameni de iubire.

Inima mea a trecut

Ca un vagabond necunoscut

Prin case fără stăpân

Căutând vorbe din bătrâni.

Inima mea e anonimul omenirii,

Paradoxul legendar al iubirii,

E regina primului dezastru cert

Şi sclava ultimului regret.

Tu, copil al lacrimilor de corbi

Ce ultima picătură veşnic o sorbi

Fii mândră de-i întinde mâna.

Iar de te va respinge scârbită şi îndurerată

Să ai credinţa de a  nu renunţa pe dată.

Să-ngenunchi în faţa ei

În ochi să îţi scapere scântei

Ca în faţa zeilor atotiertători,

Ce te-au iertat de atâtea ori,

Aşa şi ea, biata inima a mea,

De data aceasta, din nou, te va ierta.

 

Advertisements

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s