Uncategorized

Cad frunzele toamna, cad şi iubirile noastre

528461_562236760465009_978028089_n

Mă  întreb dacă fiecare frunză ce se desprinde din pomi ajunge să răsară dintr-o altă ramură. Poate într-un copac nou, diferit, cu scoarţa neîncercată de ani de vânturi şi fulgere. Poate că…acea frunză va renaşte pe o ramură a unui pom din curtea mea, sau a ta, sau a bunicii mele. Într-un loc ferit de ploi, dar încărcat de iubire şi simplitate. Şi mă întreb…dacă acea frunză, proaspăt răsărită în copacul iubit de bunica mea, va vorbi cu natura din jurul ei şi o va convinge să fie mai plină de iubire şi căldură.

Poate că…atunci când tu vei  fi departe acea frunză va cădea în drumul tău. Poate chiar va cădea între paginile noului tău roman şi privind-o, prin ea mă vei vedea pe mine. Prin venele ei vei vedea cum inima mea încă scâncetă după zilele alea de vară în care ne ascundeam printre firele de iarbă crezând ca Lumea, în măreţia ei, nu ne va găsi. Poate că o vei lăsa uşor pe un fir de apă în speranţa că îşi va găsi cândva calea, o cale pe care îţi doreşti ca şi eu să pornesc acum. Şi tu. Şi Lumea noastră, lume care acum a devenit nu a mea şi a ta, ci jumătate mie, jumătate ţie.

Sau poate…poate vei înţelege că şi eu, asemenea acelei frunze te-am privit din globul meu de cristal şi am decis să fiu parte din tine, o prelungire fatidică a mâinii tale numai atunci când te-ai simţit mult prea singur ca să accepţi pe cineva alături. Dorinţa mea…speranţa mea că noi doi vom privi cândva acelaşi copac dar ne vom îndrăgosti de aceeaşi frunză pare să se dizolve atât de uşor şi sobru pe cât şi-a arătat naşterea.

Dacă totuşi vei vedea în acea frunză chipul iubirii dintre noi? Vei vrea oare să îi redai locul în pomul din care s-a desprins? Şi după ce vei fi lipit-o cu ardoare, nehotărâre şi lipsă de încredere, ca şi cum ai lipi o stea căzătoare pe un nou cer, abia atunci te vei întoarce la mine. Sau la mine aceea pe care ţi-o mai imaginezi tu. La o acea Eu pe care crezi că ţi-o doreşti acum în viaţa ta. Nu îţi voi spune niciodată că mă doreşti aşa cum nu mă poţi avea, ci numai că mă cauţi acolo unde nu mă poţi găsi.

Eu rămân ascunsă în acelaşi copac, printre aceleaşi frunze, loc în care am fost amândoi ascunşi de ani. Şi poate că noi nu ne vom mai regăsi pe aceaşi ramură însă drumul nostru lipit cu ardoare, nehotărâre şi lipsă de încredere va merita efortul de a fi recunoscut.

Advertisements

3 thoughts on “Cad frunzele toamna, cad şi iubirile noastre

  1. Foarte frumos! Imi place! 🙂 (O mica atentionare, pentru viitor: Niciodata nu se pun doi de i in cazul in care spui “as, voi, va, ar, am”.. de exemplu, “as veni”, “voi gasi”, “voi iubi”. In aceste cazuri se foloseste un singur i 🙂

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s