Part of me

Iubita mea şi-a disecat sufletul astă’ dimineaţă

image

Avem un suflet de studentă la medicină, îndrăgostită de atât de multe lucruri(încât câteodată mă întreb unde îmi găsesc şi eu loc). Să îl disecăm, zic! Vreau să văd unde sălăşluieşte iubirea!

Mă simt prea plin de mine, prea gol de tine. Astăzi am avut o revelaţie: iubirile se metamorfozează, sunt ca apa de izvor ascunsă în sticlele de plastic. Apă plată. Apă de izvor încărcată cu poveste şi magie. Multă magie. Pură magie. Aşa se întâmplă şi cu iubirile pe care le trăim noi. Aşadar…nu vorbim despre marii eroi din romanele anilor 1900, nu. Vorbim simplu: eroii care îşi petrec o noapte împreună, care apoi decid că este o zi mult prea frumoasă pentru a se bucura de ea separat. Eroii care luptă cu orgoliile, cu temerile, cu nesiguranţa. Eroii care dupa o “aventură” de o noapte, încep temerari o aventură de o viaţă.
Aşa mă simt şi eu acum. De la o poveste mult prea carnal, prea plină de sex, de nebunie, de încântare, iubirea mea a crescut. Şi s-a cuibărit în inimă. Şi…am devenit fără de scăpare. Acum nu ştiu cu siguranţă dacă eram pierdut şi înaintea ei, dar în momentul în care realizez că viaţa fără ea nu prea mai are scop( cu riscul de a vă amuza cu acest clişeu)….sunt de-a dreptul terminat.
După o noapte parfumată de plăcerile unui vin roşu, îmbrăcată în camaşa mea albastră şi cu o cafea diluată de laptele din exces, Ea m-a primit în braţele sale dimineaţa. Nu ştiu…încă nu realizez dacă a dormit măcar un minut întreaga noapte de dinainte, însă în loc de bună dimineaţa, m-a întâmpinat cu una dintre cele mai nebănuite şi anormale( pentru mine, la acea oră a dimineţii) declaraţii de dragoste. O să v-o împărtăşesc şi vouă, dar din păcate nu în întregime pentru că….nu am fost capabil să o reproduc cuvânt cu cuvânt:
“Mă uit prin tine, în oglindă şi o văd pe EA. Nu contează care ea. Ştiu că  este o Ea perfectă pentru tine. Una care are prieteni perfecţi, care nu se enervează uşor, care zâmbeşte mult, care are ochii frumoşi, verzi albaştrii. Una care ştie că nu trebuie să stea cu castraveţii pe ochi de fiecare dată când te anunţi în vizită la ea.  Una care nu umblă în bocanci,ci e delicata ca o libelulă.
Sunt sigură totuşi că nu ştie cum să te atingă prin cuvinte. Ştiu că  de obicei ( măcar în cuvinte ) se aplică regula:” te salvez de mine fiindcă te iubesc”. Dar aici, între noi doi este cu totul şi cu totul altceva. Uită-te bine la mine!
Tu, dacă vrei să îți iei seva din această nouă relație, gândește-te că trebuie să  ieși din capul meu. Din momentul în care îmi voi zdreli mintea de pereții ăștia de  sticlă voi începe să  zbor, să pictez.
Iubirea pentru tine a fost făina din cer, acea făina cu care se tapetează stelele ca să nu alunece unele către altele. Asta ținea universul nemișcat.
 Daca mi-am scrijelit în suflet cu sânge, dacă mintea mea s-a scuturat de făina asta de gheață, atunci și din vene mi-a ieșit iubirea ta ascunsă acolo ca veninul cel mai pur.
Nu este mânie , nu este dezamăgire, tot ceea ce simt eu acum. Este o eliberare. O eliberare adevărată. Credulă….evident și foarte puerilă. Țineam în mine o iubire ce a devenit dintr-un fluture un adevărat inorog. De ce inorog? Pentru că  este magic, pentru că este pur și maiestuos.
Țineam în mine o iubire amestecată cu pasiune, cu orgolii, cu certuri aprinse, cu săruturi “de furat de suflete”, iubiri carnale. Aveam în sânge venin pur.
Dar acum totul s-a schimbat. Tu ai ieșit din mintea mea. S-a scurs făina stelelor.
Îmi dau seama tocmai acum de adevăr. Dar nu îmi pare rău.
În locul acelei iubiri s-a născut o alta. Mai repede decât mă așteptam vreodată. Făina s-a scurs și s-a construit o citadelă în inima mea. Iar tu….veninul vieții mele ai rămas acolo. În inima. Stai ascuns, nu ascuns…domnești de fapt acolo. Ai tronul tău, ai supus întregul meu EU.
Acum trăiesc o iubire mai pură ca niciodată, o iubire cu modestie, cu adevăr, stabilitate și săruturi tandre. Pasiunea încă există dar locul ei este luat de  mângâierile și atingerile delicate. Sexul plin de  dorințe este încă acolo, dar numai că …nu mai este așa carnal. Este o dependență, o așteptare fără de sfârșit.
Ai ieșit din mintea mea, și îmi domnești în inimă. Nimeni nu moare din iubire, numai ca unora iubirea asta le ajunge la inimă. Atunci se naște și riscul morții din iubire.”
 
Pentru o persoană atât de îndrăgostită de viitoarea ei meserie, această declarație pentru mine a fost un adevărat ecou. Am simțit cum tot ce știam până în acel moment dispare, se reface, se maturizează.
Iar micuța mea iubită, în cămașa mea și cu cafelele ei diluate…mi s-a întipărit în acea dimineață în suflet.
Iar acum…vă voi părăsii puțin pentru ca iubita mă așteaptă cu brațele deschise. Și intenționez să adorm între ele toată viața.
Advertisements

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s