Uncategorized

Îndrăgostită de băiatul ce respiră ca un bărbat

where_no_endings_end_III_by_micmojoCe fel de om sunt eu? Mă gândeam în dimineaţa asta, în timp ce îmi savuram cafeaua spălată cu mult prea mult lapte.

Cred că  am ajuns în faza de  sistola continuă a vieţii mele. Mi-a fost teamă că ma voi tranforma într-o vietate fosforescentă, prea plină de  nebunie, de ardoare, de pueril şi încăpăţanare. Am crezut atât de multe despre felul meu de a fi încât nu am realizat că sosise momentul să ies din starea de putrefacţie în care mi se afundaseră visele. Cred că  pot să  depăşesc cerul, ascunsă în braţele zmeului de  pânză din copilărie.

M-am gândit mult şi bine. Am disecat problema şi întrebarea asta din toate unghiurile posibile. Ce fel de om sunt eu? Sunt visătoare, melancolică, neştiutoare, îndragostită veşnic, mult prea copilă.

Sunt îndrăgostită! Să vă vorbesc despre dragostea mea?

Ar însemna să vă  vorbesc despre un copil de lupoaică, cu suflet de înger care s-a îndrăgostit de un băiat ce respira ca un bărbat. Şi de fiecare dată când erau mult prea aproape ea îi spunea: te plac! 

“ Eşti al meu” – îi striga gândul nebun după zâmbetul lui.
“ Eşti al meu” când te transformi într-o picătura de ploaie ce poate schimba răceala de afară. O să te şi numesc “îngerul meu,îngerul  raiului născut din ocean”. Tu eşti raiul meu,numai dacă îmi devii obiectul de crezare al unui univers în care te pot iubi oricând, oriunde. 

Să mergem pe partea estică a pupilei tale, şi să îţi sap cu o geană în albastrul irisului numai pentru a elibera valurile unei inimi ce îţi cânta durerea la o chitară pe malul nisipos al unei plaje demult uitate.
“Tu eşti raiul meu”, cel ce nu poate înţelege nimic, decât regretele. Cel ce nu spune nimic, chiar dacă este întrebat. Nu pot crede nimic, nu îmi spune secrete pe care sufletul tău le ascunde in borcanele cu dulceaţa ale destinului. Spune-mi clar,sincer: IUBESC PLOAIA.

gracefull_period_by_robinpikaDar nu…Tu nu înţelegi ceva şi cred ca nu vei înţelege niciodată: Oamenii sunt frumoşi pentru că mănâncă zilnic  îngeri!

Să îţi explic de ce: Ne rupem în bucăţi de suflet amestecate cu muzica. Ne sfâşiem zilnic între colţii de puf ceresc ai vieţii. Alergam desculţi prin iarbă sub care se odihnesc chipurile de  sticlă ale celor ce se îngrămadesc sub pământ în forma unor morţi de sticla albaştrii.
Mă trezesc în fiecare dimineaţă, la aceeaşi ora, iar la urechea mea se cuibăreşte cuminte muzica. La orele 11 fix dimineaţa se caţără cu unghiile alea mult prea ascuţite pe lobul urechii mele şi când ajunge “sus” mă muşca cu pofta unui lup. Apoi îmi alunecă pe faţă şi se asează confortabil pe nasul meu. În timp ce mă priveşte în ochi îmi prezintă filmul vieţii noastre: FRUMOŞII NEBUNI AI MARILOR ORAŞE! Asta suntem noi!

Ne ascundem tăcuti sub petalele paturilor încâlcite de prea mult somn si apoi evadam într-un univers înecat în smog si pulsând de  emancipare , teamă si grabă. Superficialitatea danseaza de obicei un tango suav alături de  artificialitate sub pielea obrajilor noştrii şi singurele fiinţe pure rămân, paradoxal, cele doua curve chele de la marginea drumului. Lumea se afundă încet, încet într-un univers care îşi închide ghearele asupra noastră.

Da, nu cautăm nici măcar cea mai simpla portiţă de salvare. La urma urmei, de ce am avea nevoie de ea , dacă tot ceea ce ne dorim se gaseşte în acest smog fals?

Dar  în final, la începutul zilei, în farfuria noastră tot se odihnesc doi îngeri mici, cu aripile închise. Cerul nu plânge pierderea lor, câci au speranţa, că odata mâncaţi, ne pot dăruii noua aripile lor. Şi..într-un final , vom devenii şi noi micul dejun al unor altor oameni înecati în smog fals.

Cred că sunt felul de om care astăzi îşi va servii porţia de îngeri.

 

Advertisements

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s