Uncategorized

Declaratia de independenta a sufletului

Pentru ca fiecare nota muzicala pare sa ma zgarie pe ureche.

Pentru ca lumea mi se catara pe obraz si ma musca de timpan.

Pentru ca fiecare suflare ce se elibereaza cu atata greutate de pe buzele mele pare sa se sparga de  raceala de afara,imediat ce a reusit sa evadeze.

Scriu acum pentru ca realizez ca nu toata lumea este capabila sa simta vreodata ca parte dintr-o ploaie de noiembrie.

 

“ Va fi totul bine daca nu ai incredere totala in inima ta si in sufletul tau, mi-au spus. Va fi bine pentru ca de fiecare data se vor gasi acele doua suflari care sa imi dezinfecteze rana mult prea plina de abcese, mi-au spus. Daca nu va fi bine in final, inseamna ca nu este sfarsitul, mi-au spus”.

 

Mi-au spus multe, au incercat sa imi conduca fiinta, sa ma dirijeze ca pe un copil nestiutor. Au vazut in ochii mei diferenta si au incercat sa ma inghita in nestirea lor. Au vazut ca detin, asemenea lor, celor multi o parte din puterea fiarelor. Si faptul ca incerc sa invat sa o controlez, nu le-a placut.

In nestirea mea, in teama mea de a ma impune, i-am ascultat la inceput. Am pierdut iubiri, mi-am inecat sentimente, am pierdut ore ascunsa, am uitat sa rad, sa ma bucur, am uitat sinceritatea, am fost machiavelica cu mine si gandurile mele.

Dar nu…Nu va mai cred! Nu mai cred nimic din ce imi spuneti voi: copii cu ochi sticlosi de lupoaica. Nu va mai cred pentru ca acum imi smulge urechea Claire de lune de Debussy.

Pentru ca acum,niste colti aruncati undeva in intunericul de dincolo de nucul verde din fereastra mea nu mi se mai par o idee asa de rea. Si faptul ca, desi scrisul mi-a fost intotdeauna un extemporal luat cu brio catre evadare, acum el devine un blestem. Dar nu este decat o povara. Crucea mea, de carat in fata societatii asteia in putrefactie.

Pentru ca in momentul in care luna s-a hotarat sa se ridice,privirea mi-a ramas hipnotizata de culoarea cerului. Negru pur. De netagaduit.

Pentru ca un anumit copil de nimfa, cu glas fermecat este atras de parfumul arzator al unui vin mult prea sec, iar un altul, matur in gandire, cu ochii negrii si parul asemea corbilor se comporta ca un suflet proaspat eliberat.

Pentru ca un iubitor de pasari sacre isi cauta in continuare iubirea.

Pentru ca un suflet care cere prea mult de la fiecare persoana pe care o intalneste in cale incearca de fapt sa isi lipeasca sufletul de cineva care nu ii raspunde cu aceasi placere.

Pentru ca un copil sentimental, melancolic si timid incearca sa isi contureze o masca care inca nu este bine pusa la punct. Orice cuvant inseamna o  crapatura in masca mea de vise. Orice inceput este greu. E de datoria fiecaruia sa isi contureze o scapare printre aceste note muzicale care imi zgarie urechea.

Pentru ca si pentru ca. Pentru ca arterele fura sangele fara sa intrebe ventriculele daca au voie. Si pentru ca acele mici capilare sustin o intreaga fiinta umana fara a fi vreodata intrebate daca le este mult prea greu.

Pentru ca undeva langa voi exista un copil beat de frumusetea lumii, de muzica , teatru si poezie care tipa tacut prin scris, ale carui taste iau foc de fiecare data cand spun : evadez asta seara.

Pentru ca undeva, candva, cand acel copil scrie ceva se simte singur si trist.

Pentru ca fiecare dintre noi are un asa copil langa. Micul gelos ,posesiv si veselia care trebuie intretinuta cu atentie!

Patrycja_No_15_by_franekchrzonszcz

 

 

Advertisements

2 thoughts on “Declaratia de independenta a sufletului

Ganduri

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s